Skip to content
Educație

INTERVIU Patru din 10 elevi nu înțeleg un text scris. Radu Szekely (Ministerul Educației): Nivelul e constant scăzut, de la clasa I până la sfârșitul gimnaziului

Inquam Photos/Octav Ganea

Raportul național privind Nivelul de Literație din România a dezvăluit fisuri majore în sistemul de învățământ din țară. Testele au fost completate de peste 47.000 de elevi din toate regiunile țării pe o perioadă de 15 luni. Rezultatele arată că 42% dintre elevii din România nu au competențe în interpretarea unei informații, , în formarea unor idei proprii și integrarea acestora în contextul dat prin interpretarea și argumentarea unor ipoteze, nu pot stabili asemănări și diferențe între personaje, fapte sau concepte, nu pot identifica și forma concluzii pe baza detaliilor accesate și nu pot trata informația în raport cu un context general, cu o realitate recognoscibilă sau posibilă (trecută, actuală sau viitoare).

Care sunt motivele pentru rezultatele slabe din învățământ și ce soluții concrete există? Radu Szekely, consilier al ministrului Educației, a răspuns la aceste întrebări într-un interviu pentru PS News.

Facebook/Radu Szekely

PS News: De ce elevii obțin constant aceste rezultate slabe? Vedem că elevii nu excelează nici la evaluările PISA.

Radu Szekely (Ministerul Educației): Nu a fost o surpriză, pentru că studiile PISA ne arată lucrul acesta de ani de zile. În continuare, nivelul de alfabetizare funcțională este foarte scăzut. Ce ne-a surprins este faptul că e constant, de la clasa întâi, până la finalul gimnaziului. Asta înseamnă că în procesul de predare – învățare ceva nu funcționează. Deci este foarte clar că prin modul în care se face predarea – învățarea nu reușim să ajungem la acei copii care au probleme de alfabetizare funcțională de mici și care rămân analfabeți funcționali și la sfârșitul învățământului general. Deci cauza este legată de modul în care ei vin nepregătiți din grădiniță, unii nu merg la grădiniță și atunci vin fără abilități de învățare dezvoltate deja, programa școlară merge prea repede, ei nu reușesc să țină pasul, rămân în urmă, iar odată rămași în urmă nu mai recuperează niciodată.

Concret, care ar fi soluțiile?

Singurul moment în care se poate face ceva este la învățământul primar, ciclul primar inferior, clasele pregătitoare I-II. Acolo trebuie făcută corectarea și trebuie modificată programa și modalitățile de lucru, în așa fel încât să se centreze pe competențele-cheie – citit, scris, socotit – astfel încât la finalul clasei a II-a, copilul să aibă dezvoltate aceste competențe la un nivel funcțional, iar dacă nu le are, în următorii doi ani să continue să lucreze pe aceste competențe de bază, chiar dacă el trece clasa, nu este vorba să rămână repetent, dar să i se ofere posibilitatea să își dezvolte acele competențe. Este mult prea târziu să facă acest lucru la clasa a 7-a sau a 8-a când acumularea de informații se face prin alte modalități (vizual, auditiv) iar concentrarea pe citit și scris este mult prea mică. Este foarte important să pregătim învățătorii să lucreze exact pe aceste trei competențe.

Ar fi utilă o regândire a întregului sistem de învățământ din România?

Părearea mea e că trebuie regândit curriculum în ansamblul său, trebuie făcut un audit curricular foarte serios în anul care urmează, astfel încât să vedem ce anume din învățarea de bază mai este relevantă în ziua de azi, ce scoatem și ce înlocuim? Dar asta pe toate palierele, până la liceu. Adică mai puține cunoștințe teoretice, mai multe abilități practice, legături mai concrete între ceea ce se predă la școală și ceea ce fac elevii în viața de zi cu zi și așa mai departe. Este o schimbare importantă care va dura câțiva ani, dar este necesară.

***

Raportul amintit arată că 42% din elevi se plasează în zona “nefuncțional”. Aceasta este zona de analfabetism/ incapacitate. Aproximativ 20% din acești elevi (deci cam 8% din populația școlară) sunt la limită pentru a trece în categoria de “minim funcțional”. Doar 11% din elevi se plasează în zona “funcțional”. Procentul este mic și îngrijorător – sugerând probleme viitoare pentru educația secundară și ulterior pentru învățământul universitar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *