După jumatate de an de așteptare și aproape zece mii de amendamente, ministrul Educației, Ligia Deca, a scos din sertar noile legi ale Educației. Acestea vin în contextul în care România e campioană în UE la analfabetism funcțional, rata violenței școlare a crescut alarmant și încă avem enorm de multe situații în care elevii merg la toaletă în curte. Mare parte din noutăți sunt legate de modul în care este organizat învățământul preuniversitar, deși au fost menționate și unele aspecte privind învățământul universitar.
Profesorul Daniel David, rectorul Universității Babeș Bolyai din Cluj Napoca a precizat pentru PS News cum vede principalele modificări aduse legilor Educației. În viziunea sa există câteva plusuri importante în domeniul învățământului universitar.
Plusuri
„Din punctul meu de vedere, cele două proiecte de lege ale educației sunt în momente diferite de maturitate. Legea învățământului preuniversitar s-a bazat pe un demers de consultare largă de jos în sus (bottom-up), care a fost apoi rafinat de unele analize ale experților. Este însă greu să integrezi coerent feedbackurile de la mii de oameni, astfel încât încă există discuții critice nu doar asupra unor nuanțe, ci asupra unor abordări de arhitectură. Probabil lucrurile se vor armoniza în Parlament, dar asta va lua timp.
Legea învățământului superior a fost gândită în aceeași logică, dar, ținând cont de organizarea universităților prin logica autonomiei universitare și după reguli europene, reglementările sunt adesea mai generale, astfel încât obținerea mai rapidă a consensului în dezbateri este mai probabilă.
Aici eu cred că arhitectura generală este una bună, mai ales în diferențierea misiunii universităților și crearea premiselor de a o realiza (ex. menționarea indicatorilor de referință, organizarea normei universitare care permite traiectorii diferite de carieră, relaționarea dintre licență-master-doctorat etc.).
De asemenea, compatibilitatea cu noile dezvoltări europene este foarte bună (ex. microcredențiale, extinderea învățământul dual și a doctoratului profesional, alianțele europene etc.) și mă bucură includerea în lege a finanțării complementare a cercetării în universități.
Sub aspectul eticii universitare, lucrurile sunt acceptabile, păstrându-se structurile naționale cheie, dar întărindu-se și rolul comisiilor de etică din universități, eliminându-se sau clarificându-se multe confuzii din proiectele anterioare (ex. renunțarea unilaterală a titlului de doctor, golirea de atribuții a CNATDCU etc.). Se mai pot face aici îmbunătățiri, mai ales explicitări/definiții/proceduri în legătură directă cu ghiduri de bună practică europeană în etica academică și diverse relaționări naționale (ex. legătura cu consiliul de etică din zona cercetării științifice)”, a spus Daniel David.
Minusuri
Cu toate acestea, există și câteva minusuri spune Daniel David.
„Dincolo de aceste lucruri de arhitectură și funcționare, există o serie de reglementări cel puțin discutabile, care trebuie și pot fi tranșate prin analiză la nivel de minister/guvern și/sau prin dezbateri parlamentare. Am să prezint doar câteva ca exemple – mai sunt și altele -, arătând și cum mă raportez eu la acestea (UBB a făcut deja mai multe sugestii în acest sens către minister):
Mandatele rectorilor – legea restartează lucrurile, permițând tuturor, în principiu, încă două mandate, fiecare de 5 ani. Așa cum am spus deja în ziua apariției noilor proiecte, eu cred că considerându-se nevoile mediului academic din România acum, acest lucru, deși este regăsibil în unele țări europene, este excesiv și nu reprezintă modelul dominant de bună practică academică.
Legăturile conducerilor academice cu mediul politic – legea permite spre exemplu cumularea poziției de rector cu cea de parlamentar sau cu cea de prezență în funcțiile de conducere a partidelor politice. Din nou, așa cum am spus deja public în diverse interviuri, cred că considerând nevoile mediului academic din România acum, această permisivitate – care vine cumva pe o tradiție românească veche, interbelică – este nocivă și trebuie evitată (și nu corespunde acum cu bunele practici academice internaționale).
Creșterea mascată a vârstei de pensionare în funcțiile de conducere – legea permite unei persoane de 65 de ani, care obține o prelungire până la 70 de ani, fie aceasta și pe baza unei metodologii, să fie titular și astfel candidat la funcții de conducere. Eu cred că, considerând nevoile de schimbare psihoculturală în leadershipul academic românesc, această permisivitate – deși o putem regăsi în unele medii academice americane -, este nocivă, astfel încât prelungirea trebuie dată doar prin evaluare anuală, după o metodologie clară.
Coerența – Unele lucruri nu sunt încă definite consistent pe parcursul legii și/sau în relație corectă cu conceptele din aria academică națională și europeană. Spre exemplu, pozițiile/funcțiile academice (ex. personal didactic de cercetare vs. cercetători – deși în lege se vorbește pe alocuri de cercetători, în articolul 197 pare că nu sunt parte din universități) sau conceptualizarea cercetării-dezvoltării-inovării (vezi aici și poziția Asociației Ad Asta a cercetătorilor Români), inclusiv relaționarea unor instituții din această lege cu cele din legile cercetării (ex. cu Consiliul de etică din această zonă, așa cum menționam anterior)”, a conchis Daniel David.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
