Skip to content
Editorial Opinii

Iohannis, mândru de Teodorovici! Despre brokerii de sași și brokerii de absolvenți

Pe zi ce trece se dovedește că acela care ar trebui să administreze inteligent banul public – mă refer la ministrul finanțelor publice, nu este altceva decât un ,,chelner de bacșișuri mici’’, miop din punct de vedere fiscal, nepăsător față de vraiștea finanțelor publice și care aruncă noi fumigene pentru a masca fiecare măsură proastă pe care și-o asumă și renunța la ea.

,,Și eu am fost student, chiar dacă de multe ori nu pare acest lucru’’, a încercat Eugen Teodorovici să fie amuzant atunci când a vorbit despre o nouă ștangă, în încercarea de a masca eșecul și conotațiile penale rezultate din inițativa sa privind parteneriatele public-private pentru autostrăzi. 

Teodorovici nu a fost însă amuzant, întrucât domnia chiar nu pare că nu a fost student, ci pare era chiar un student anume, cu un rol bine definit. El pare că era studentul de pe lângă ASE care se ducea după cretă în timpul cursului (și se oprea în cafeneaua Bombonica de vis-a-vis, întorcându-se la finalul orei. Pare deasemenea că Teodorovici și-a dorit mult să fie ,,studentul cu creta’’ privind pauză însemnată între momentul în care a terminat clasa a XII-a și momentul în care pretinde că a ajuns student (3 ani).

De multe ori Eugen Teodorovici pare sub efectul unor schimbări neobișnuite de stare, de energie, de nivel al activității și mai ales al capacității de își duce la îndeplinirile sarcinile de zi cu zi. Exemple sunt nenumărate: ,,a renunțat’’ la candidatura la Prezidențiale care nu e existat vreodată, a introdus taxa pe bacșis, apoi a anulat-o. A vrut să privatizeze pe ascuns autostrăzile României (printr-o primă inițiativă la începuturile sale ministeriale – 2012 – de a face cadou tot ceea ce exista ca autostradă unui privat care să dea la schimb câțiva kilometri de centură în București, pe care să pună taxă. Mirosul de furăciune l-a făcut să renunțe remporar înainte să recidiveze. A încercat apoi o mega-furăciune prin parteneriatul public-privat pentru autostrada Comarnic-Brașov. Prins cu dorința sa reală (de a face cadou unui privat autostrada deja construită București-Ploiești), lui Teodorovici i s-a făcut frică de conotațiile penale și a renunțat. A inventat ,,taxa pe lăcomie’’ a băncilor doar pentru a oferi acestora pretextul de  mai pune niște comisioane suplimentare pe împrumutați. A încercat decredibilizarea fondurilor de pensii private prin cerințe de capital nebunești raportate la activele în care investesc (în principal titluri de stat ale statului român). Apoi a fost de acord cu modificarea legii pensiilor astfel încât societățile care administrează fondurile private (pilon II) ale viitorilor pensionari, să fie încurajate și chiar obligate să investească, atenție, în acțiuni necotate (Teodorovici este nostalgic după SAFI/FNI). A încercat să blocheze extinderea circumscripțiilor fiscale aflate pe lista neagră (suspiciuni de spălare de bani) a Uniunii Europene. Apoi, cu un aer senin, a trecut peste toate aceste ticăloșii fiscale, ca și când nu el le-ar fi pus în operă, aruncând fumigene. Conduita sa pe termen mediu mă face să cred că, din punct de vedere al finanțelor publice și al economiei, domnul Teodorovici este un ministru bipolar. Ultima trăznaie, pe care nu poate explica coerent este că lui Teodorovici i s-a pus pata pe studenți. Și nu pe studenți ca el, care a primit de la școală SRI o diplomă fără măcar să fi trecut pe la cursuri. Dar nici nu știe exact de la cine vrea sumele astea: de la studenți? De la absolvenți? De la părinții lor? Pare mai degrabă o formulă prin care, după tâmpenia de proiect de lege a unor pesediști prin care tinerii ar fi fost obligați prin lege să își susțină părinții, acum ca părinții să fie obligați de a îi susține pe tineri și dincolo de facultate. Teodorovici știe însă că, aceia pe care îi va viza, vor trebui eventual să se împrumute la bănci și să majoreze profitul acestora. Cum rămâne Eugene cu băncile ,,lacome’’?

Teodorovici anunța ca ,,studentul poate să lucreze oriunde în Europa și în lume, dar dacă primește din partea statului un sprijin, după terminarea facultății, să existe o perioadă în care să returneze ce a primit, așa cum se întâmplă în Europa’’. Dacă returnează diploma cum ai făcut tu Eugene, la SRI, mai trebuie să dea și bani?

Ideea ministrului Teodorovici (făcută în numele stopării migrației tinerilor) este din start idioată. Cu perspectiva de a absolvi facultatea aici (și a plăti și niște studii profund discutabile din punct de vedere al plasării facultăților românești în clasamentele internaționale), Teodorovici tocmai favorizează plecarea tinerilor imediat după liceu și accentuează drenajul de contribuabili – neexistând nimic neconcurențial în acest drenaj. Ca de fiecare dată, Teodorovici nu a avansat nicio cifră: cât costă un absolvent din punct de vedere al formării și care este contribuția reală a statului. Din ce este plătit studiul universitar? Aha… din salarii achitate pe baza contribuțiilor părinților. Cât speră să obțină la bugetul de stat prin ,,returnarea’’ acestor sume (în fapt nu este nimic de returnat, întrucât sumele pentru studenții români sunt alocate din taxele și impozitele părinților lor). 

Desigur, trăznaia lui Teodorovici nu are cum să nu îl facă pe Klaus Iohannis să își întrerupă partidele de golf, întrucât nu are cum să nu îi amintească de perioada comunistă a brokerilor de sași, când vânzarea de sași devenise o sursă important de aport valutar special al fostei Securități. Înainte de 1989, pornind de la ideea că acei cetățeni români de origine germană care doreau să emigreze ar fi trebuit să suporte costurile formării lor în România, guvernul român și cel al Germaniei Federale au încheiat o înțelegere secrettă, pusă în practică de fosta securitate, prin are statul german achita statului român (în fapt sume la dispoziția fostei securități) bani pentru a permite emigrarea sașilor din România. Subliniez, statul german, și nu sașii din România.

Gândirea lui Teodorovici din 2019 pare mai apropiată de cea a cadrelor vechii Securității care, la scutul acestui acord guvernamental, din postura de turnători ai Securității se metamorfozau în brokeri de sași în interes privat. Concret, Securitatea își dezvoltase rețele de turnători care să profite și în interes privat de dramele familiilor despărțite (iar Klaus Iohannis, cetățean român de etnie germană, nu are cum să nu aibă cunoștință despre acest comerț cu sași). Securitatea infiltra informatori printre etnicii germani, de multe ori din rândul acestora, în scopul de a afla dacă și rudele acestora sunt dispuse să plătească sume de bani pentru ca etnicii din România să fie puși pe ,,lista de export’’. Statul român încasa astfel ca aport valutar special sume de la statul federal german (contravaloarea studiilor/formării), iar rețeaua ticăloasă a securității sifona sume private de la rudele etnicilor germani. Suntem la aproape 30 de ani de la revoluție, moment în care, Eugen Teodorovici se gândește, exact ca elementele din fosta securitate de dinainte de 1989, cum să sifoneze resurse financiare de la absolvenții de facultate din România dar mai ales de la rudele lor în numele unor ,,returnări’’ pe metoda ,,sașilor reîntregiți’’. Klaus Iohannis nu are cum să nu fie mândru de Eugen Teodorovici care pare să își fi găsit în sfârșit vocația: broker maradonist de absolvenți, după ce a încercat să fie broker maradonist de autostrăzi construite din bani publici – prin ticăloasele gândite parteneriate public-private.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *