Acceptarea de către Iran a încetării focului a surprins analiștii și a ridicat întrebări despre strategia Washingtonului. Analistul de securitate Hari Bucur-Marcu explică de ce Teheranul a înțeles că Donald Trump nu blufează și de ce costurile uriașe ale desfășurării militare au fost decisive.
Decizia Iranului de a accepta încetarea focului înainte de expirarea ultimatumului transmis de Donald Trump nu a fost un gest de slăbiciune spontană, ci rezultatul unei presiuni militare și psihologice fără precedent.
Potrivit analistului de securitate Hari Bucur-Marcu, contextul actual reprezintă „o premieră în ceea ce privește încetarea focului când e vorba de o campanie exclusiv aeriană”, ceea ce face dificilă orice comparație cu conflicte anterioare.
În lipsa unui precedent clar, explicațiile țin mai degrabă de analiza raportului de forțe și de semnalele transmise de Statele Unite.
„Nu avem termen de comparație, nu există un precedent. Nu știm mai nimic despre aranjamentele reale”, subliniază Marcu, indicând că multe dintre negocieri s-au purtat dincolo de spațiul public.
Totuși, un lucru este cert: Iranul a înțeles că se află într-o poziție militară inferioară.
„Din punct de vedere militar, ei sunt învinși. N-au loc de întoarcere”, afirmă analistul. Spre deosebire de alte conflicte, Teheranul nu a reușit să atragă SUA într-un război terestru, unde ar fi putut recurge la tactici de gherilă. „Americanii n-au căzut în capcana să intre pe uscat, ca să ofere ținte”, explică Marcu.
Citește mai mult AICI.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
