Skip to content
Editorial Opinii

Ironicul Klaus lucrează, dar summit-ul UE are nevoie și de Viorica Dăncilă

marius constantin

Klaus Iohannis a răspuns ironic când a fost întrebat de ce nu participă și premierul României la summitul Uniunii de la Sibiu: „Nu sunt prevăzute evenimente strict protocolare la care lumea ar sta și ar pierde vremea”. Tocmai din acest motiv, ne imaginăm că președintele are o agendă foarte ocupată și este aglomerat cu tot felul de proiecte pentru Europa. Poate în al doisprezecelea ceas va spune public la ce anume lucrează el pentru Uniunea Europeană sau cum nu „pierde vremea”.

Pentru că până în momentul redactării acestui articol, președintele României n-a prezentat nici măcar un subiect pe care ar vrea să-l dezbată la summit-ul UE. Nu a ratat momentul să atace Guvernul, în stilul tipic românesc de a ascunde lipsa proiectelor politice. Nu știm și probabil nu vom ști vreodată ce vrea să discute la summit sau dacă va discuta ceva. În timp ce alte țări își prezintă viziunea pentru Europa – de la Franța până la Polonia – România nu are niciun proiect european. Iohannis repetă doar că UE trebuie să ofere „bunăstare și siguranță pentru cetățeni”, fără să spună exact cum ar trebui să le obțină UE. Ar mai trebui să adauge „fericire, iubire și sănătate” și putem să stăm liniștiți.

Nu este doar vina președintelui. Dacă privim la modul în care țara noastră a pregătit președinția Consiliului UE remarcăm cu stupoare aceeași lipsă de viziune. Obiectivele stabilite de țara noastră par mai degrabă niște idei ale unui adolescent care acum află de Uniunea Europeană și nu au nicio legătură cu problemele reale, urgente și, mai ales, problemele cu care se confruntă România în Estul Europei.

În schimb, dacă privim la proiectele propuse de liderii europeni sau de instituțiile europene (click aici) observăm o mare diferență între ceea ce vrea UE și ceea ce-și închipuie România că ar vrea UE. Țara noastră nu are nicio preocupare pentru inovație, reformă industrială, combaterea schimbărilor climatice, fiscalitate europeană, pilon european al drepturilor sociale și multe alte proiecte care pentru politicienii de la București sunt domenii SF.

De ce summitul are nevoie și de Viorica Dăncilă?

Oricâtă ironie are Klaus Iohannis în el, prezența sa la summitul UE este mai mult una onorifică. Franța are și ea un regim politic semiprezidențial, dar spre deosebire de România, la ei președintele are cele mai multe puteri, în timp ce la noi, mai ales în ultimii șapte ani, președintele s-a transformat în notar și a dobândit un rol onorific de gazdă care primește musafirii când sosește vreun înalt oficial.

Cum la summit se va discuta despre fiscalitate, industrie, economie, sistem social, salariu minim european, protejarea mediului înconjurător – aceste subiecte sunt în sarcina premierului României. De altfel, Uniunea Europeană a fost cu mult timp în urmă o adunare a premierilor statelor membre, nu a președinților. Doar Franța a făcut excepție de la această regulă.

Pentru că măsurile adoptate la nivelul UE au nevoie de guvernele statelor membre și de voința majorității parlamentare din țările respective. Președintele României, spre deosebire de cel francez, n-are nicio putere asupra guvernului, în sensul de a-i impune vreun proiect sau de a-i spune ce să facă în viitor. Guvernul poate să ignore și președintele țării, și Uniunea Europeană.

Desigur, absența Vioricăi Dăncilă nu este din vina lui Klaus Iohannis. El își respectă atribuțiile, doar că nu e momentul să fie ironic atât timp cât nu ne spune la ce proiecte importante lucrează pentru UE.

Între timp, Uniunea trebuie să înțeleagă că anumite state membre au o republică semiprezidențială și trebuie să respecte separarea puterilor în stat și să-și adapteze organizarea în funcție de fiecare stat membru. Ignorarea premierului României riscă să afecteze interesele țării noastre, în domenii în care președintele (teoretic) nu are nici cunoștințe suficiente și nici atât putere decizională.

Dar cum liderii noștri politici sunt obișnuiți să execute ordinele primite de la UE, de ce să se obosească și să muncească sau să lupte pentru România. Mai bine suntem cu toții gazde și îi lăsăm pe alții să decidă în ce țară vom trăi, apoi vedem dacă ne convine sau nu, și dacă nu, atunci avem libertatea și dreptul să plecăm oriunde vrem.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *