PSnews

Opinii

Isărescu: ,,Rezerva valutară ne-a salvat în 2008’’. Poate pe ei, academicienii

Nu ar mai trebui să fie un secret pentru nimeni că ,,oficialii’’ BNR și-au scris fișa postului, cu articol unic: ,,rolul nostru este să servim populației și credulilor porții de înțelepciune. Post-factum’’. Nici nu ar putea fi altfel.

Dacă ar exista un control parlamentar real și o verificare minuțioasă a rapoartelor de activitate BNR de către comisiile speciale din Parlament, cu siguranță hegemonia domnului Isărescu, guvernator care a supraviețuit în funcție 28 de ani și a trecut peste 22 de premieri de la numirea sa, ar fi fost mult mai scurtă. Iar Consiliile de Administrație succesive ale BNR ar fi fost formate minoritar din politruci și nu majoritar ca în prezent.

Sub egida ,,să servim porții de înțelepciune post-factum’’ un nou episod s-a derulat recent, având drept protagoniști doi academicieni, membrii ai Consiliului de Administrație BNR: Isărescu și Dăianu.

Din ciclul ,,mutul îi spune surdului că orbul se uită la ei’’, academicianul Mugur Isărescu a participat la lansarea cărții academicianului Daniel Dăianu – ,,Europa Emergentă și Marea Recesiune’’, încropind și o pălăvrăgeală, ca între academicieni: ,,10 ani de la izbucnirea crizei financiare’’. Să ne fie foarte clar: nici Isărescu, nici Dăianu nu au văzut criza financiară, academicianul Dăianu fiind mai puțin vinovat decât academicianul Isărescu întrucât, în perioada de constituire a propriei crize a României din 2005-2008, criză care nu a ,,izbucnit’’ ci a fost construită și favorizată intern de alde Isărescu, dădea explicații la Bruxelles privind fosta sa poziție din DIE – Securitatea Statului. Domnul Isărescu, la rândul său fost informator al Securității cel puțin sub numele de Manole, ne avertiza. în epocă minimizând dezechilbrele monetare create sub ochii săi și maximizându-și verbal potența: ,,nu punem tunurile monetare pe o muscă’’. Musca s-a dovedit în final a fi cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, în perioadă de criză.

E drept că academicianul Dăianu nu a beneficiat nici de chemarea intempestivă în țară după ,,revoluție’’, de la post, precum academicianul Isărescu, pentru a fi plasat la șefia BNR.

Prin urmare, necazurile crizei financiare au fost percepute diferit de către cei doi academicieni: Isărescu a fost salvat ,,de aur’’ a se citi bonusuri în criza financiară, nu și-a redus salariul cu 25% ba chiar și-a dat și 100.000 de Euro ca viitor pensionar fără să se pensioneze și de reînnoirea mandatelor.

Pe de altă parte, academicianul Dăianu, lipsit de astfel de pârghii, și-a încercat norocul financiar în brațele brokerului fugar înregistrat în British Virgil Islands – Cristian Sima, cel care i-a și produs o gaură de peste 200.000 de Euro, probabil mizând pe faptul că este mai greu să te constitui parte civilă pentru o sumă pierdută, întrucât verificarea ,,pierderii’’ ar fi condus într-un stat în care justiția nu este subordonată SRI-ului prin protocoale, la verificarea legalității provenienței sumelor. În final, tot din remunerațiile ca membru în Consiliul de Administrație BNR domnul Dăianu și-a recuperat pierderea.

,,Rezerva de aur ne-a salvat în 2008’’, comentează academicianul Isărescu. Ne-a salvat rezerva valutară de la cea mai adâncă și îndelungată recesiune din Uniunea Europene în perioada marii Recesiuni?

Ne-a salvat rezerva valutară de la majorarea TVA-ului, peste noapte, de la 19% la 24%? Ne-a salvat rezerva de aur de la tăierea salariilor cu 25%?

Ne-a salvat rezerva valutară de la triplarea datoriei publice ca urmare a modului deficitar în care Banca Națională a condus politica monetară în condițiile unei delicvențe totale în ceea ce privește politica fiscală din 2005-2008?

Ne-a salvat rezerva valutară de la cea mai mare inflație din Uniunea Europeană pe perioada crizei?

Ne-a salvat rezerva valutară de la dublarea și chiar triplarea dobânzilor pentru lei și de la deprecierea leului cu circa 40%, de la 3,1 lei pentru un Euro la 4,4 lei (atunci) pentru un Euro?

Ne-a salvat rezerva valutară de la faptul că 1 din 5 lei acordați ca și credit a devenit ,,neperformant’’, văduvind bugetul statului și că în cea mai mare bancă din sistem, BCR, o treime din credite au fost neperformante?

Eu cred că rezerva valutară doar pe domnul Isărescu l-a salvat.

Iată că, pe parcursul celor 10 ani de la debutul crizei (care nu a izbucnit ci s-a creat în timp, sub atenta ignorare a domnului Isărescu – citez din academician (2008): ,,România crește economic cu 5% pe an de 10 ani și va mai crește cu încă 5% pe an următorii 10 ani’’ ,,Nu avem nevoie de FMI’’, ,,poate criză de nervi’’, ,,mai ușor cu criza pe scări’’), domnul Isărescu nu a avut nici salariul tăiat, nu a fost văduvit nici de bonusul de pensionare fără să se pensioneze, ba mai mult, a mai și fost recompensat de atunci cu încă 2 mandate, vizându-l acum încă unul. Domnul Isărescu și-a majorat salariul în criza la care a contribuit, cu costurile asociate a aproape 700.000 de șomeri, care s-au trezit fără venituri.

Poate fi numită ,,salvare’’ o criză care a costat România între 130 de miliarde de Euro și 230 de miliarde de Euro?

Pentru că da, astfel se pot comensura costurile reale ale crizei din 2008-2012 pentru România. Adică între 6500 și aproape 12.000 de Euro pentru fiecare român, sau între de trei ori și de 6 ori suma medie economistă de un român în depozite bancare pe parcursul întregii vieți.

Cel mai simplu ar fi să asociem costurile crizei doar cu împrumutul de 20 de miliarde de Euro de la FMI și Comisia Europeană (faptul că ne-am îndatorat pe generații este numită ,,salvare’’ de domnul Isărescu). Dar o analiză reală a costurilor crizei din 2008-2012, autoconstruită sub mandatele de guvernator ale lui Isărescu care au cuprins și perioada 2005-2008, ar trebui să țină cont nu numai de împrumutul de 20 de miliarde de Euro, dar și de costul asociat PIB-ului pierdut în criză, scăderea averii populației, deteriorarea activelor financiare, pierderile de capital uman în termeni de salarii, costurile asociate cu majorarea TVA și reducerea salariilor bugetarilor, șomajul, costurile asociate cu majorarea datoriei publice. Și am ajunge la costuri estimate de până la 230 de miliarde de Euro. Pentru academicianul Isărescu, aceste costuri – nu există. Pentru că el a fost, realmente, singurul salvat ,,de aur’’.

,,Aurului adevărat nu îi este teamă că va fi topit’’, spune un vechi proverb din China. Dar faptul că la 10 ani de la debutul crizei și în pragul unei noi crize, domnul Isărescu încă inventează merite și salvări inexistente ,,legate’’ de aur, îmi pare că arată destul de clar că domnul Isărescu nu este aur adevărat. Și prin urmare, îi este teama că va fi ,,topit’’. Adică ,,lustrat’’.

UPDATE. După consultarea mai multor surse de presa care au relatat evenimentul, reiese că declaratia lui Mugur Isarescu s-a referit la ,,rezerva valutara ne-a salvat” și nu la ,,rezerva de aur ne-a salvat”. Rectificând declarația în conformitate cu ceea ce apare pe sursele de presa, pe parcursul acestui articol, întrebările rămân aceleași: Ne-a salvat rezerva valutara de la majorarea TVA-ului, deprecierea cursului cu 40%?, tăierea salariilor cu 25%, cea mai mare inflație din Uniunea Europeana, dublarea pana la triplarea dobânzilor? Cu precizarea ca încă BNR nu a dat o explicație credibila referitoare la ,,atacul speculativ” din septembrie 2008, în care a cheltuit peste un miliard de Euro aiurea pentru a apărea un nivel de curs Euro-leu unde leul tot a ajuns la finalul anului: 4 lei pentru un Euro. Și de acolo la peste 4,6 lei, unde este acum.

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi