Skip to content
Politică

Istoria pe scurt a distrugerii USR și relansarea lui Cioloș la prezidențiale

Inquam Photos / Raul Stef

Știrea politică a sfârșitului de săptămâna a venit “pe surse discrete” din zona lui Dan Barna care a scurs către presa de casă a USR un document în care se arată ca partidele lui Cioloș și Barna vor fuziona sub sigla USRPLUS.

Practic, asistăm la decesul oficial al mișcării de reformare a clasei politice inițiat de Uniunea Salvați România, proiectul lui Nicușor Dan, care până la un moment dat s-a dovedit a fi o mișcare politico-socială plecată de la firul ierbii, grass routs cum spun americanii. Astfel, ce trebuia să se întâmple odată cu impunerea lui Barna drept șef al “noilor oameni în politică” s-a dus la îndeplinire acum. Barna alături de oamenii lui Cioloș implantați în USR în anul 2016 l-a executat pe Nicușor Dan, practic furându-i partidul de sub nas.

De acolo a urmat un amplu proces de eliminare din structurile județene și centrale a tuturor oamenilor de bună credință care au construit de fapt USR prin entuziasmul lor și dorința sinceră de a schimba viața comunităților și modului în care vechile partide au făcut politica, mai mult pentru ei decât pentru cetățenii care i-au votat. Acum s-a consumat ultimul episod, USR a fost desființat formal și este evident pentru analiști ca nu mai putem vorbi despre USR- ul tânăr, frumos și liber.

Noul USRPLUS este o adunătură de găști și echipe cu interese economice sau de complicități interpersonale. Nimeni nu știe, de exemplu, după patru ani de funcționare, înafară de Barna și cercul lui restrâns, cine sunt angajații partidului, cine sunt angajații parlamentarilor USR și, în general, cum se cheltuie resursele partidului care clamează “pe gură doar” transparență maximă în folosirea banilor publici.

Dar, pentru a înțelege cum a fost îngropat USR, singurul proiect politic născut natural în ultimii 15 ani, similar oarecum pe alt palier social cu PPDD- lui Diaconescu, trebuie să revenim la personajele centrale ale poveștii: primul este Dacian Cioloș, eminența cenușie, ceilalți doi sunt Barna, cel care s-a dovedit executantul perfect, al doilea fiind Cristian Ghinea, omul care trage discret sforile, el este ideologul fuziunii USRPLUS alături de “fantoma” Dragoș Tudorache, fostul ministru de Interne tehnocrat, în prezent europarlamentar PLUS.

Momentul cheie este apariția lui Cioloș pe scena politică centrală de la București, în paralel cu nașterea mișcării En Marche în Franța, cea care l-a purtat pe Emanuel Macron pe laurii victoriei prezindențiale. Nu mai este un secret pentru cei avizați și interesați că Dacian Cioloș este unul dintre pionii politici importanți ai președintelui francez. Cioloș îi conduce grupul politic în Parlamentul european. La fel, din toate datele publice existente, Cioloș s-a dovedit un veritabil agent al intereselor Franței atât în funcțiile de la Bruxelles cât și cele din România. Căsătorit, educat și promovat în Franța, fidel sincer culturii franceze, legăturile lui Cioloș cu Parisul sunt solide și evidente.

Instalat premier în urma tragediei de la Colectiv Dacian Cioloș avea în plan să joace un rol determinat în politica românească, nu s-a gândit nicio clipă că este un premier de conjunctură așa cum a lăsat de înțeles. Sau cum Iohannis a sugerat la instalarea “guvernului său”. Faptele au demonstrat-o cu prisosință. În 2015, inițial, în toate ședințele de la sediile PSD și PNL Cioloș le-a spus lui Dragnea, Vasile Blaga și Alinei Gorghiu că nu va intra în niciun partid, că nu își va face partid pe viitor și nu va candida. Presat la un moment dat în toamna lui 2016, cel mai probabil de Iohannis, Cioloș a refuzat cu obstinație înregimentarea în PNL. Liberalii aveau nevoie disperată de un nou lider sperând ca Cioloș și Iohannis împreuna le vor câștiga alegerile parlamentare. Cioloș a refuzat pentru că avea deja în derulare un plan bine pus la punct și lansat la apă: preluarea din interior a USR. Ce s-a întâmplat? Pentru început Cioloș le-a cerut atunci liberalilor să îi dea conducerea partidului și jumătate din locurile de parlamentari. O solicitare absurda, făcută intenționat de Cioloș, imposibil de acceptat chiar și pentru Iohannis.

În paralel cu debutul guvernării tehnocrate din 2016, în care practic cei de la PSD conduceau ministerele, naivul Nicușor Dan construia printr-un efort personal de admirat un nou partid. Alerga prin țară și înființa organizații. Era primit cu entuziasm pentru că semințele ideilor lui deja crescuseră în comunitățile urbane, nevoia de un nou tip de guvernare, respect față de cetățean, cheltuirea banilor publici, integritate în funcția publică. A urmat figura frumoasă de la alegerile locale din 2016, Nicușor clasat pe locul doi, revelația politică a anului… Cu un Nicușor entuziast dar lipsit de aliați, liberalii îl detestau pentru că nu a renunțat la candidatură, Cioloș, Ghinea și echipa de miniștrii fideli acestuia au început penetrarea discretă a USR. Privită dinafara și după atâția ani operațiunea avea în ea ceva desprins din manualele serviciilor de informații.

Ca un făcut, deși nu au participat la construcția USR, oamenii lui Cioloș au primit în toamna din generozitatea și naivitatea lui Nicușor Dan poziții eligibile de parlamentari și poziții cheie în conducerea partidului. A fost greu pentru Nicușor privind retrospectiv să refuze ajutorul lui Cioloș, este greu să găsești oameni dispuși să facă politică în România, să renunțe la job-uri și oportunități pentru a face munca politică neplătită. Tehnocrații lui Cioloș au prins un culoar bun, mulți aveau afaceri și proiecte în zona ONG, erau la guvernare, aveau resurse, relații, echipe și bani. Cazul lui Barna este cel mai edificator, pus purtător de cuvânt al USR, un om fără expertiză în comunicare, dar plin de interese în zona fondurilor europene pe care și le păzea tocmai din funcția de secretar de stat în ministerul Fondurilor Europene. Era natural pentru Barna să intre în politică direct în poziția de deputat. Toți tehnocrații lui Cioloș au vizat și obținut apoi poziții cheie în USR, după cum ușor se observă după patru ani, perioadă în care practic au reușit cu determinare să-i epureze sau sa-i izoleze pe membri fondatori USR entuziaști, numiți acum cu scârbă: “nicușoriștii”.

O întrebare pertinentă este de ce în 2017 după eliminarea lui Nicușor și plecarea din mandat Cioloș nu a preluat el direct conducerea USR? De ce a fost nevoit sa înființeze PLUS și acum să forțeze dispariția USR prin fuziunea cu partidul său de buzunar, un partid inexistent de facto, care trăiește prin aparițiile publice ale lui Cioloș sau prin grupul de europarlamentari pe care l-a obținut în mod fraudulos, furând practic pozițiile eligibile ale USR în primăvara anului 2019. Unde s-a mai văzut în politica normală ca un partid de 1 la sută sa obțină paritatea de mandate de parlamentari cu un partid de 20 la sută?Barna știe de ce. Dan Voiculescu, specialistul în fuziuni și alianțe cu partide microscopice este probabil invidios pe Cioloș!

Cioloș nu a putut prelua conducerea USR dintr-un motiv aparent banal dar real, povestit chiar de fondator. Statutul fost scris personal de Nicușor Dan, dar nu în sensul să îi dea lui putere absolută ci, paradoxal, mult prea democratic, garantând fiecărui membru simplu putere și protecție în fața conducerii. De aceea timp de doi ani și jumătate am avut conflicte interne la USR în operațiunea complicată de eliminare a “nicușoriștilor”. Lui Barna i-a luat mult timp, nervi și congrese aranjate să ajungă să-i impună pe tehnocrații lui Cioloș în toate forurile statutare, și ei să fie majoritari.

Barna a câștigat de fapt conducerea interimară a partidului după ce, la mustață, unii spun chiar prin trucarea votului electronic, Nicușor Dan a pierdut referendumul intern provocat chiar de el. Acesta a mai greșit, când, din orgoliu, a spus că el cedează funcția de președinte dacă pierde acel referendum USR pentru poziționarea doctrinară a partidului față de familia tradițională. Votul nu a fost în mod evident pentru funcția de președinte USR, nici nu avea cum. Chiar dacă ar fi pierdut pe bune acel vot Nicușor nu avea de ce să-și dea demisia, mai ales că el a fost cel care a stipulat că partidul poate vota împotriva șefului iar liderul nu poate să își impună discreționar deciziile. Evident că după ce Barna a preluat partidul acesta a uitat de “democrația lui Nicușor” și, în plus, a folosit referendumul intern drept armă de a rămâne în funcție, chiar după rușinoasa prestație de la prezidențiale.

Finalul acestui an ne va prinde cu un USRPLUS condus de Dacian Cioloș, un partid desprins deja de misiunea lui de la înființare. Proiectul va fi pus în slujba viitoarei candidaturi a lui Cioloș la prezidențialele din 2024, când cel mai probabil va prelua mandatul de la Iohannis. România intră încet dar sigur în sfera de influență a Franței, iar Germania va deveni un jucător secundar pe Dâmbovița. Până atunci vor urma patru ani de guvernare PNL – USRPLUS timp în care liberalii vor fi distruși din interiorul guvernării de către “cioloșiști”.

3 comentarii la “Istoria pe scurt a distrugerii USR și relansarea lui Cioloș la prezidențiale

  1. Sper ca liberalii sa fi citit articolul si, in perspectiva unei coalitii cu usrminus asta, sa nu faca greseala de a se lasa manevrati de acest colthildearmandcupantaloni, cam cum au fost si in 2016…
    Nicusor Dan are o sansa la Bucuresti anul asta, cand isi joaca ultima sansa, sper cu succes de data asta! 😉

  2. Vad ca nici nu s-a nascut bine alianta USRPLUS si PNL a si intocmit o poveste, demna de arhivele anilor 45 cand tancurile sovietice au adus in Ro, ciuma rosie. Asta demonstreaza ca PNL, deja a hotarat, in caz ca nu va obtine majoritate la alegeri, sa faca alianta cu alde PSDul si Pro Romania si nu cu USRPLUS.

  3. Totul a fost o diversiune a serviciilor , care au mana fortze in toate partidele politice .SECURITATEA NU A MURIT ! ea traieste prin SRI si SIE !Prea multi cetateni romani sant implicati in colaborare cu fosta si actuala,,securitate”1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *