Istoric: Suveranismul nu este decât o diversiune, la capătul căreia se află haosul

Sursa foto: George Simion

Curentul suveranist, aflat în ascensiune în România, “nu este decât o diversiune la capătul căreia se află renunțarea la proiectul european și reîntoarcerea la sistemul haotic al statelor naționale”, a declarat, într-un interviu pentru știrileprotv.ro, is

În acest nou sistem, “statele europene sunt victimele sigure ale imperiilor care se bat pentru supremație mondială”, a explicat Popa, care este specializat în istoria URSS, a comunismului și a Războiului Rece.

“Sigur, acum se invocă permanent această “pierdere a autonomiei politice”, “pierderea independenței prin delegarea puterilor și competențelor statale românești către Bruxelles”. Ceea ce este, știm amândoi, și sunt convins că și telespectatorii noștri știu, o prostie.

Dar acum suveranismul este, repet, folosit pe post de diversiune, o manieră de a prezenta practic o politică de vasalizare a României ca pe una de restaurare a independenței.”, a explicat el.

“Alegerile prezidențiale din luna mai au o miză strategică pentru România”

Cosmin Popa, a arătat, în context, că alegerile prezidențiale din luna mai au o miză de ordin strategic pentru România, pentru că va arăta dacă democrația noastră imperfectă poate rezista încercărilor Rusiei de a o destabiliza.

„Poate că niciodată, în ultimii 15 ani, alegerile nu au fost atât de importante așa cum vor fi alegerile din prezidențiale din primăvara acestui an”, a spus el.

Rezultatul lor “va arăta capacitatea unei democrații imperfecte și a unei societăți în criză identitară, morală, politică și intelectuală – pentru că, de fapt, asta este problema societății românești – de a rezista încercărilor de intruziune ale unui regim autoritar, cum este cel de la Moscova. Și, mai nou, de a rezista presiunilor conjugate atât de la Moscova, cât și de la Washington. Pentru că acum suntem în minunata situație de a primi pumni de la unii și palme de la ceilalți.”, a explicat Popa.

“Din punctul acesta de vedere, mie mi-e foarte greu să identific un alt moment electoral mai încărcat cu o importanță politică asemănătoare cum este cel de anul acesta”, a adăugat el.

Cosmin Popa: “Acest “nu stăm în genunchi” nu implică o viziune de construcție economică, nu implică o viziune de construcție identitară, decât apelul la niște obsesii istorice, și nu implică un model societal. Ele sunt practic expresia unor frustrări dezarticulate intelectual, care nu pot duce o discuție serioasă despre cum organizezi un astfel de stat așa-zis suveran, cum organizezi o astfel de economie.

Deci, din punctul ăsta de vedere, noi nu avem de-a face cu o viziune politică. Avem de-a face cu o serie de explozii imagistice care țin sau încearcă să țină loc de viziune politică și care se adresează preponderent unui public cu fragilități semnificative din punct de vedere al educației. (…) Tragedia este că, preponderent, publicul este tânăr.” (…)

“Este răzbunarea celor lăsați în urmă de modernizarea României”

Cristian Leonte: Cum de a apărut din nou discuția despre suveranism, în România anului 2025? În regulă, este o mișcare la nivel european, dar la noi are alte conotații. Ce se întâmplă?

Cosmin Popa: “E o problemă foarte captivantă, din punctul meu de vedere ca istoric, și la fel de captivantă, dar extrem de neliniștitoare, ca cetățean. Și anume această rezistență a structurilor mentale ale ceaușismului. Pentru că ceaușismul a întrebuințat – sau a reîntrebuințat – serios o serie de obsesii istorice românești, inclusiv acest complex al provincialismului, acest complex al suveranității limitate, al suveranității, dacă vreți, perfectibile.

Ceea ce arată că, de fapt, noi suntem într-o buclă civilizațională în care, asemenea Rusiei, care pare că e sortită să își repete într-o formă sau alta dictaturile, la fel și România ajunge în această criză de identitate.

Din punctul acesta de vedere, ceea ce se întâmplă acum seamănă foarte bine cu perioada interbelică. Sigur că există o serie de similitudini, dar este vorba despre exact această oboseală a modernizării, exact această oboseală a occidentalizării, care a lăsat în urmă foarte multă lume care nu s-a mai regăsit în ceea ce a fost România Mare și în ceea ce este România occidentală de astăzi. Este, de fapt, o răzbunare a celor lăsați în urmă”.

Citeste mai mult AICI

Autor

Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News

Citește și: