Rusia a lansat cea mai mare operațiune hibridă la adresa Guvernului pro-european al Republicii Moldova începând cu 1 ianuarie, când a închis furnizarea de gaz pe care-l avea prin contract până în 2026 cu regiunea separatistă nistreană. Data a fost aleasă special pentru a coincide cu încheierea contractului de tranzit al gazului pe teritoriul Ucrainei și motivația formală a fost pretinse datorii pe care le-ar avea Chișinăul către Gazprom, nerecunoscute niciodată și identificate drept false de un audit internațional.
În fapt, aici se manifestă nemulțumirea totală față de preluarea administrării sistemului de furnizare de gaz prin Republica Moldova de către Vest Mold Transgaz în locul monopolistului Gazprom, care nu a putut furniza date privind separarea producției de transport și distribuție, potrivit regulilor Pachetului II energetic european la care Republica Moldova a aderat de ani buni.
Situația a împins Republica Moldova, în special pe cei 350.000 de locuitori ai regiunii separatiste, în pragul colapsului energetic și amenință să arunce în aer regiunea imediat după sfârșitul lui ianuarie, când rezervele de cărbune se vor fi epuizat. Dacă astăzi centrala Moldavskie Gres consumă 1000 tone de cărbune pe zi pentru 140-150 MW, rezervele anunțate inițial pentru 50 de zile – practic aproape ieșirea din iarnă – se vor epuiza până la finalul lunii ianuarie. Atunci nu numai sistemul economic de la Tiraspol va fi în colaps – toate întreprinderile au fost lăsate fără aprovizionare mai puțin cele alimentare – dar și cel de încălzire prin lemne de foc și instrumente folosind energia electrică.
Pe ambele maluri ale Nistrului s-a instituit starea de urgență energetică, fiind urmărit consumul rațional în dreapta Nistrului, în zona aflată sub controlul autorităților legitime de la Chișinău, care au rezerve de gaze pentru iarnă și aprovizionarea constantă, dar și resurse de energie electrică contractate – peste 50% din România – dar la prețuri de piață mult peste cele furnizate de MGRES anterior pe baza gazului rusesc pe care regiunea separatistă nu-l achita, intrând la datoria de circa 11 miliarde de dolari. Aici diferența de preț se achită de către stat, prin sprijin și ajutoare europene.
În stânga Nistrului, autoritățile separatiste refuză sprijinul Chișinăului sau pe cel internațional, respectiv achiziționarea de gaze necesare, așteptând deblocarea de către Gazprom și Rusia a contractului în care mai speră. Aici situația este cea mai dificilă, cu debranșări în rețea de 4 ore pe zi, la orele de vârf, pentru a putea face față deficitului de circa 30%, respectiv circa 65 MW.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
