Skip to content
Externe

Iulian Chifu: Explozia extremismului de toate culorile în America lui Trump

Statele Unite ale Americii sunt măcinate de mai bine de o săptămână de adevărate lupte de stradă între forţele de ordine şi manifestanţii ieşiţi pentru a protesta faţă de modul în care a murit un tânăr de culoare arestat de poliţie.

Jurnalistul Iulian Chifu realizează pentru Adevărul o analiză amplă a situaţiei din SUA, care şi-a găsit adepţi în întreaga lume:

America e în flăcări. La propriu. Zeci de oraşe sunt teatrul manifestaţiilor civice de protest ca urmare a morţii lui George Floyd, cetăţean de culoare, proteste care au degenerat în violenţe de stradă, ulterior în atacuri şi distrugeri ale proprietăţii particulare şi furturi din magazine.

O explozie de manifestare a extremismului de toate culorile care a răbufnit în plină criză de coronavirus. Această explozie trădează tare şi răni profunde ale societăţii americane, acumulări în timp şi probleme cronice, acutizate de actuala formulă de gestionare a crizei cu declaraţii dure şi ameninţări de trimitere a Armatei în stradă, dar fără nici un dialog structurat la nivelul administraţiei centrale americane, aflată în perioadă pre-electorală, în perspectiva alegerilor Prezidenţiale din început de noiembrie.

UN SUBIECT GREU, DUREROS, COMPLICAT ŞI PROFUND. SIMPLIFICĂRILE POPULISTE NU-ŞI AU LOCUL AICI

Abordarea subiectului actualelor ciocniri de stradă din Statele Unite are multiple grade de dificultate pentru orice analist responsabil. Mai întâi, pentru că vorbim despre un partener strategic special, un aliat în cadrul NATO şi un actor de care depinde în mare măsură securitatea şi apărarea României. Apoi pentru că suntem într-o pre-campanie electorală în care orice acţiune nu numai că e lesne de politizat, dar chiar este politizată. Apoi pentru că tema este extrem de complexă şi amestecă răni profunde, amintiri dureroase, un trecut complex şi schisme societale de natură istorică, acutizate în ultimii ani.

Am considerat că raportarea la acest subiect este obligatorie azi, la 7 zile de proteste care se cronicizează şi se amplifică mai degrabă decât să se calmeze. De aceea am şi preferat o cheie strict şi pe deplin profesională, cu metodologie clasică de analiză a deciziei în criză, dar şi cu probitate faţă de propria opţiune deontologică şi cu verticalitatea obligatorie în cercetarea ştiinţifică. De aceea formulele sunt lipsite de ambiguitatea constructivă şi de excesul obişnuit de predicate diplomatice în aceste întreprinderi publice, demersul nostru încercând să detaşeze strict analiza deciziei în criză şi explicaţia evoluţiilor respectiv erorile care au dus la acest deznodământ.

Fireşte că metodologia nu presupune aflarea unor vinovaţi. Dar reclamă sublinierea unor erori şi comportamente în măsură să amplifice criza, să incite şi să escaladeze violenţa, să angajeze spirala agresivă a ciocnirilor de stradă şi a instabilităţii cronice, cu costuri majore pentru profilul şi imaginea Statelor Unite la nivel global. Fireşte că nu vom ocoli nici componenta de recomandări şi posibile soluţii pentru abordarea şi gestionarea crizei, cu sublinierea spaţiilor şi componentelor care nu au fost abordate încă.

CAUZE MULTIPLE, CONTEXT COMPLICAT, RĂBUFNIRE ÎN PLINĂ IMPLOZIE SOCIALĂ ŞI TRAUME ALE DISCRIMINĂRII RASIALE

Contextul este parcă croit pentru o furtună perfectă. Mai întâi, criza pandemiei de coronavirus, care a expus în mod preponderent populaţia de culoare şi ne-albă. Statisticile erau elocvente, atunci când ne uităm la impactul pe această dimensiune a crizei. În plus, primii respondenţi în pandemie rămân în spaţiul medical, dar şi asistente şi infirmieri care au o preponderenţe debalansată în domeniul raselor ca reprezentare. E acelaşi lucru şi în spaţiul serviciilor obligatorii pe timp de criză, care trebuie asigurate. Servicii municipale şi comunale, transportul public, aprovizionarea, toate intră în apanajul meseriilor categoriilor ne-albe ale populaţiei americane, fapt care a făcut ca şi zona îmbolnăvirilor şi deceselor să expună cu precădere aceste comunităţi.

Cum gestiunea pandemiei a fost cel puţin aleatorie, dacă nu cu momente de vie chestionare a responsabilităţii celor implicaţi la cel mai mare nivel, şi blamul, vina şi arătatul cu degetul s-a îndreptat în aceleaşi direcţii. Pe cât de bine au gestionat criza unii guvernatori – nu am să obosesc să-l numesc aici pe Andrew Como, guvernatorul statului New York, pe care l-am urmărit în mod repetat în ieşirile publice şi acţiunile sale – pe atât de problematică a fost acţiunea şi comunicarea publică a Preşedintelui Trump şi a raportării sale la specialiştii şi experţii din jurul său, de la Casa Albă, în primul rând medicul şef Antonio Fauci.

Al doilea context, la fel de complex, a rezultat din criza economică generată de izolare şi distanţarea socială impuse ca soluţii la epidemia de coronavirus care a făcut din SUA primul cel mai afectat stat al lumii, şi cu cele mai multe decese. Or topirea vizibilă a economiei americane şi dispariţia surselor de venit pentru categorii largi ale populaţiei, unde din nou populaţia de culoare cu precădere, minorităţile, în mod special au fost expuse, a dus la peste 40 de milioane de şomeri înregistraţi. Şi aici diferenţele pe categoriile cunoscute – albi, hispanici, populaţie de culoare – indică aceleaşi rezultate de debalansare în defavoarea acestora mult peste procentele naţionale date de demografie.

Întregul text poate fi citit aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *