Skip to content
Politică

Jud. Florica Roman evidențiază esența autorității ministrului Justiției asupra procurorilor

ebihoreanul.ro

Judecătoarea Florica Roman, într-o postare pe blogul personal, explică ce înseamnă faptul că judecătorii sunt sub controlul ierarhic și autoritatea ministrului Justiției, în contextul deciziei Curții Constituționale în ceea ce privește cazul Kovesi.

CITIȚI ȘI E OFICIAL: CCR A ADMIS SOLICITAREA LUI TUDOREL TOADER / IOHANNIS TREBUIE SĂ O REVOCE PE KOVESI

Concret, judecătoarea Roman susține că CCR-ul, prin decizia sa, nu a făcut decât să reamintească dispozițiile constituționale privind controlul ierarhic și autoritatea ministrului Juatiției în ceea ce îi privește pe procurori.

În acest context, Florica Roman explică în postarea sa cum este exercitat controlul ierarhic al ministrului Justiției asupra procurorilor, cu articole concrete din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.

„Activitatea procurorilor sub autoritatea Ministrului Justitiei
Pe langa “controlul ierarhic”, Constitutia prevede ca procurorii isi desfasoara activitatea si “sub autoritatea Ministrului Justitiei” (art. 132 alin. (1)).
Daca “controlul ierarhic” se face de procurorul ierarhic superior in cauze specifice asupra unor masuri deja dispuse, exercitatea “autoritatii” Ministrului Justitiei in cazul procurorilor priveste relatiile institutionale cu Ministrul Public in vederea realizarii unitare a politicii penale a statului.
Extrag cateva articole din Legea 304/2004, a organizarii judiciare, din care rezulta clar modul cum Ministrul Justitiei isi exercita “autoritatea” fata de procurori.
Art. 63
Ministerul Public exercita, prin procurori, următoarele atribuții:
h) acționează pentru prevenirea și combaterea criminalității, sub coordonarea ministrului justiției, pentru realizarea unitară a politicii penale a statului;
i) studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează și prezintă ministrului justiției propuneri în vederea eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației în domeniu;
Asadar, politica penala a statului nu este facuta de catre procurori ori judecatori, ci este coordonata de Ministrul Justitiei, deoarece, in fond, este o decizie a executivului, luata in urma unor analize ale fenomenelor infractionale, ce strategie adopta pentru combaterea acelor fenomene.
Art. 69
(1) Ministrul justiției, când consideră necesar, din proprie inițiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori anume desemnați de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, de procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, de procurorul- șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ori de ministrul justiției. [acest articol a fost modificat prin OUG 78/2016 de catre Guvernul Ciolos]
Asadar, nu Ministrul Justitiei merge in persoana sa faca controale asupra procurorilor, ci astfel de controale se fac tot de catre procurori anume desemnati de conducerea PICCJ, DNA sau DIICOT.
(2) Controlul consta în verificarea eficientei manageriale, a modului în care procurorii își îndeplinesc atribuțiile de serviciu și în care se desfășoară raporturile de serviciu cu justițiabilii și cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenta parchetelor. Controlul nu poate viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale și soluțiile adoptate.
Legea prevede EXPRES ca astfel de controlale nu pot viza masurile dispuse sau solutiile adoptate de procurori in dosare, o asemenea verificare fiind de competenta procurorului ierarhic superior, cum am aratat la capitolul anterior.
(3) Ministrul justiției poate să ceara procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție informări asupra activității parchetelor și să dea îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea și combaterea eficienta a criminalității.
Detaliul ca Ministrul Justitiei da “indrumari scrise” este crucial, deoarece o astfel de indrumare poate fi contestata. Asadar, Ministrul Justitiei nu poate da “indrumari” verbale, iar daca un asemenea lucru se intampla, procurorul poate ignora “indrumarea”.
Art. 79
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție elaborează anual un raport privind activitatea desfășurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii și ministrului justiției, nu mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiției va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Art. 88
Direcția Națională Anticorupție elaborează anual un raport privind activitatea desfășurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii și ministrului justiției, nu mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiției va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de activitate al Direcției Naționale Anticorupție.
Tocmai datorita relatiei de “autoritate” a Ministrului Justitiei fata de procurori, PICCJ si DNA (iar dupa noile modificari si DIICOT) prezinta Ministrului Justitiei raportul de activitate, care apoi il prezinta Parlamentului.
Procurorii nu prezinta un asemenea raport Presedintelui sau Premierului, ci Ministrului Justitiei, sub a caruia autoritate isi desfasoara activitatea.
Art. 140
(2) Regulamentul de ordine interioară [al parchetelor] prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, a procurorului șef al Direcției de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Acest articol a fost modificat prin OUG 78/2016 de catre Guvernul Ciolos.
Din nou, regulamentul e “aprobat” prin ordin de Ministrul Justitiei, nu de catre Presedinte sau Premier.
Rezulta din toate aceste texte, asadar, ca autoritatea Ministrului Justitiei asupra procurorilor se exercita atat cu privire la a verifica cum este pusa in practica politica penala a statului, cat si prin efectuarea unor controale, care insa sunt facute tot de catre procurori, “anume desemnati” de catre conducerea parchetelor.
In concluzie, independenta procurorului este, in esenta, libertatea acestuia de a solutiona impartial dosarele cu care este investit supunandu-se numai legii, solutiile acestuia, insa, putand fi cenzurate de procurorul ierarhic superior.
Autoritatea Ministrului Justitiei, de partea cealalta, se exercita prin verificarea modului in care politica penala este pusa in practica si prin controlul pe care il poate exercita asupra procurorilor, prin alti procurori anume desemnati. Acest control, cum am aratat, nu poate include si verificarea solutiilor date in dosare concrete.
Prin urmare independenta procurorului, chiar daca este una extrem de importanta, este limitata prin Constitutie si lege.
Este esential pentru functionarea corecta a justitiei ca procurorii sa solutioneze dosarele pe care le gestioneaza doar in baza legii, liberi de orice presiuni si influente indiferent din partea cui ar veni.
Tocmai de aceea, cum am aratat mai sus, daca procurorii isi simt independenta lezata se pot adresa Sectiei pentru procurori a CSM pentru a le fi aparata aceasta independenta”.

Puteți citi postarea integrală a judecătoarei Florica Roman AICI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *