Skip to content
Politică

Jurnal de război – Jocurile foamei

Agerpres

Pentru început, câteva aspecte teoretice după cele aproape doua săptămâni de campanie. Presărată cu violențe de limbaj ce prefigurează o veritabilă reglare de conturi între PSD și PNL.

Diagnostic: există o foame de voturi și o bază electorală tot mai îngustă, generată de reacția societății care și-a pierdut încrederea în politicieni. Ambele duc la canibalizarea electorală la care asistăm: Pro România a lui Ponta mușcă sănătos din publicul PSD, USR – Plus rupe, paradoxal, din cota alocată partidelor de dreapta (mai corect fiind însă termenul de partide anti- PSD), cu toate că USR-iștii nu își bat capul să-și asume o ideologie, un set de valori pe care să le susțină public.

La rândul lui, Tăriceanu, cu al său ALDE, mănâncă voturi de la PSD și din bazinul vechiului PNL. PMP trage și el cât mai poate din vechea rădăcină portocalie și din imaginea lui Băsescu. Privite dinafară, cu un ochi de paleontolog, vezi cum cele două partide mari, PSD și PNL, aidoma unor dinozauri mari și greoi, sunt vânate de o haită de mici carnasieri politici, reprezentată de partidele nou inventate.

Cioloș vrea voturi pentru a ajunge din nou premier, Ponta la fel, Tăriceanu pentru a rămâne pe viitor într-o alianță de guvernare. Cioloș, în repetate rânduri, a spus că el este “pragmatic”. Înțelegând prin asta că el spune alegătorilor exact ce trebuie să audă pentru a le obține voturile. Până la urmă, chestia asta reprezintă o abordare pragmatică, des folosită în România, dar este, în mod evident, lipsită de principii. Politicienii noii Europe nu mai cred în ceva anume, care să ofere societății un parcurs, o direcție, un proiect. Cioloș a înțeles asta cât a lucrat la Bruxelles. Este infinit mai facil să prostești publicul cu slogane de genul “dacă scăpăm de hoție totul se rezolvă de la sine”. O minciună gogonată care va sfârși în dezamagire cruntă. De parcă din 2004 nu am tot luptat cu hoția și suntem unde suntem ca societate. Ar trebui să ne dea de gândit eșecul ăsta de 15 ani. Poate mai degrabă educația și creșterea nivelului de trai o sa ne scape.

Cioloș este singurul care își propune, aparent, să aducă la vot nemulțumiții din toate zările, cei care au votat cu “partidul poporului”, foști portocalii dezamăgiți, anarhiștii, oricine este supărat pe sistemul actual politic. Problema societății este însă mai gravă: pe șaizeci la sută dintre românii cu drept de vot nu îi interesează o iotă de cine le decide destinul. Miza reală pentru democrație ar fi dacă Cioloș sau un alt partid ar putea scoate la vot pe cei care nu au fost vreodată și care nu sunt interesați de politică.

Altfel, cum spuneam, aceste alegeri europarlamentare ca și celelalte reprezintă doar un exercițiu de canibalism politic.

Aritmetica este cea care demonstrează restrângerea democrației și faptul că, oricâte figuri politice noi s-ar inventa, bazinul electoral rămâne același. Iar partidele se bat pe voturile acelorași romani care își schimba preferințele ca pe ciorapi. Da, ați citit bine…

Afacerea numită politică se joacă la noi pe o cifră rotundă de circa șapte milioane de voturi, plus câteva sute de mii, dar nu foarte multe. Este ca la vânzarea de napolitane sau detergent: publicul țintă maxim vizat este în esență același. Nu crește semnificativ și nici nu scade.

La alegerile parlamentare din 2016, puțin peste șapte milioane de români au votat (voturi valid exprimate) marcând astfel o prezență de 39 la sută, aproape 40. Partea leului a luat-o PSD, cu peste 3, 2 milioane de voturi, partid care a convins se pare și votanți din așa zisa zonă de dreapta să-l voteze. Conform aritmeticii simple după cum vom vedea. Astfel, în 2016, USR-ul nou intrat în arena politică a luat puțin peste șase sute de mii de voturi. Voturile au venit 90 la suta tocmai de la partidele de dreapta, adică de la fostul PD-L și PNL.

De ce? Pentru că în 2012 – când nu exista USR, dar exista PPDD -, cifrele mari au fost cam aceleași. Atunci au votat valid circa 7.2 milioane de români la o prezență de 41 la suta. Cea mai mare din ultimele cicluri electorale. Aici trebuie ținut cont că ne aflam pe valul anti Basescu și pro USL. Partea leului a luat-o USL (PSD plus PNL) cu 4,3 milioane de voturi. Restul până la 7 milioane și ceva a ajuns la ceilalți. Dar, în esență, cam același număr de români au fost interesați de politică și de vot ca și, surprinză, în anul 2008, la celelalte alegeri, când prezența a fost de 39 la sută, similar cu anul 2016. Ce coincidență!

În concluzie, toate partidele, indiferent cum s-au numit ele în ultimii zece ani, s-au bătut pe o masă de alegători de 7 milioane și ceva. De unde rezultă că baza electorală a rămas constantă, iar alegătorii au trecut dintr-o parte în alta cu tot cu vot. S-au învârtit ca într-o oală închisă. Au schimbat moda politică în funcție de sezon și de cele mai multe ori s-au răzbunat pe liderii care i-au dezamăgit. Când la PD-L-ul lui Băsescu, când la PNL-ul vechi, puțin pe la Becali, Vadim sau pe la Dan Diaconescu (15 la suta în 2012). Și cel mai mult la PSD, sau de la PSD la alții.

“Concluzia concluziei” este aceeași: canibalizarea pe voturi între partide în circuit închis și o lipsă reală de democrație, în sensul în care toți politicienii ultimului deceniu nu reușesc să-i convingă pe romanii dezamăgiți și neinteresați să iasă la vot. Ca o consolare: situația este la fel peste tot în Europa.

În final, prezența la europarlametare în anii 2009 și 2014 a fost de 27, respectiv 32 la suta. Este imposibil de crezut că în 2019, cu toată “revoluția” anunțată pe rețelele sociale, să se depășească o prezență de 35 la suta.
Strategia câștigătoare este așadar cine poate păcăli cât mai mulți votanți să treacă dintr-o parte în alta. Sau să-i determine pe alegătorii adversarilor să nu se prezinte la urne, provocându-le rușinea și vinovăția.

Astfel, trebuie să înțelegem limbajul urii și al violenței din aceste zile: ne învărtim în aceeași oală electorală de 15 ani, și vorbim depre hoție, băgat la pușcărie, arestări, execuții și dosare. Pentru că, în esență, cei 7 milioane de români care merg la vot își doresc din păcate acest spectacol politic violent și îl validează.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *