Skip to content
Editorial Opinii

Jurnal de război – Drumul furiei. Iohannis îl bate pe Tăriceanu sau Kovesi îi bate pe amândoi

Rezultatul alegerilor europarlamentare are o singură miză relevantă pe termen scurt: supraviețuirea politică a lui Dragnea. Miza mare o reprezintă alegerile prezidențiale din noiembrie. De fapt, sunt singurele alegeri care contează în România. S-a dovedit cu asupra de măsură în ultimii ani că președintele republicii poate distruge majorități parlamentare sau poate bloca guverne cu cifre de șaizeci la sută în Parlament. Cam toate jocurile mari de putere trec pe la palatul Cotroceni. Serviciile de informații, numirile din Justiție, mari deal-uri internaționale, cum sunt achiziția de armament sau asumarea unor decizii de politică externă.

Bătaia adevărata în România este pe cine ajunge Jupânul țării, comandantul suprem.

PSD nu a dorit să împartă echitabil puterea cu Iohannis, iar acest lucru este de fapt motivul real al acestui scandal cu intermitenţe (pauze de respiro, să le numim) din ultimii patru ani, de când Iohannis “prezidențiază” România. La începutul guvernării, ce-i drept, Dragnea i-a partajat președintelui numirea lui Grindeanu și Tudose. În sensul că Iohannis i-a validat pe cei doi în defavoarea altor lideri PSD. Dragnea mergea cu lista la Cotroceni și Iohannis punea degetul pe un nume convenabil și pentru el. Așa a ajuns Dragnea să umble prin București după Grindeanu, care avea telefonul închis fiindcă era la Cotroceni sau “la Pădure”. Sau după Tudose, care se consulta zilnic cu Iohannis pe chestiuni strategice. Cum ar fi numirea unui tip Werner director la Tarom.

Pe vremuri, când Dragnea și Iohannis încă mai comunicau și făceau împreună guvernul tehnocrat cu Ghinea, Cioloș și Dincu, președintele și prietenul său Schmidt de la BMW- Bavaria  se jucau puțin cu niște afaceri pe armament: a se vedea afacerea Rheinmetall – Romarm, mașina de luptă de la Moreni.

Astfel, ca să închidem paranteza: Dragnea și Iohannis nu s-au înțeles până la capăt, pentru că Dragnea a vrut, în mod natural, omenește am spune, să nu riște să facă pușcărie. Iohannis s-a dumirit în 2017, după ce Dragnea a câștigat halucinant alegerile cu aproape 50 la sută, că dacă șeful PSD scapă de pușcărie, cu scorul pe care îl are, cu partidul stat în spate, poate să-i fure al doilea mandat de președinte. Iar Dragnea, văzându-se calare pe o majoritate neatinsă de niciun lider PSD din 1992 încoace, și-a spus probabil în barba: acum pot face orice, mă scot și din buza pușcăriei dacă vreau, cine ce să-mi facă?! Numai că Dragnea a uitat că suntem o provincie europeană administrată de Germania, Olanda și puțin de Austria.

Și uite așa a început balul politic cu țipete care durează deja de un an și jumătate la cote înalte și care a dus la blocarea administrativă a țării. Pentru că Iohannis vrea un al doilea mandat, iar pe Dragnea l-a mâncat în palmă să se vrea și el “prezident” și exonerat penal pe deasupra. Iohannis a mutat, apoi, previzibil: ca să-i blocheze candidatura lui Dragnea la președinție, i-a dat mustăciosului cu Justiția în cap până la dus la opt procente cotă de încredere. Dragnea poate candida acum cu succes la președinția clubului de pescuit la știucă pe lacul Razim – Sinoe. Rezonabil ar fi fost ca Dragnea să-și negocieze libertatea, dar fără pretenții politice. Dar, dacă Dragnea ar fi scăpat de pușcărie în 2017, şi-ar mai fi respectat oare cuvântul de a nu mai candida la prezidențiale? Evident, nu! Pe cale de consecință, nu s-a mai făcut nicio înțelegere.

Aşadar, europarlamentarele au devenit brusc importante pentru supraviețuirea lui Dragnea. Ea depinde de scorul PSD. Dacă social democrații fac un scor cu trei în faţă, atunci Dragnea scapă politic de mazilire. Și, ca o speculație, judecătorii de la Înalta Curte, care sunt și ei oameni și merg la vot, vor da o sentință de condamnare sau de achitare, în funcție de câtă putere politică mai are Dragnea. Pentru că, în țara asta, niciun politician nu a fost condamnat la pușcărie cât timp era puternic și pe val. Este un adevăr statistic. La noi ajungi la ”mititica” numai după ce judecătorii au văzut că nu mai ai pârghii de putere.

Dacă PSD face cu trei în față la europarlametare, baronii PSD care au convins-o pe Dăncilă să devină “autonomă” nu îl mai pot executa pe Dragnea. Scăpat de pușcărie și cu partidul cât de cât sub control, Dragnea o mai poate fezanda pe Dăncilă, dar puterea sa este la apus. În schimb, dacă PSD face procente cu doi în față, Dragnea devine irelevant în partid. Adică, poate că scapă de mazilire, dar nu îl mai bagă nimeni în seamă, iar toată puterea se va concentra în jurul premierului. Dacă vine duba, Dăncilă, președintele executiv al PSD, îi ia locul în mod natural.

Tot acest context tulbure, cu variabile care țin de scorul alegerilor europarlametare, duce la concluzia că PSD este incapabil să dea un candidat la prezindențiale, adevarata miză politică. Așa că, la fel de natural, candidatul PSD va fi Tăriceanu, într-o alianță cu ALDE. Oricât de mult ai crede în Justiția independentă mioritică, nu ai cum să nu te întrebi, rezonabil de altfel, cum naiba i-au făcut dosar lui Tăriceanu pe niște fapte din 2007-2008? Și cine din DNA a ținut la dospit asemenea bombă până în momentul în care era evident că Dragnea este terminat și singura variantă pentru prezidențiale a coaliției de guvernare este Tăriceanu. Ar fi a treia oară consecutiv când un candidat la prezindențiale intra în campanie cu dosare: Băsescu în 2004, Iohannis în 2014 și Tăriceanu în 2019. Altă coincidență care pute extrem de urât.

Și uite așa, cu țipete, urlete, scandal politic și dosare, lui Klaus Iohannis i se deschide calea spre al doilea mandat. Cel puțin așa crede domnia sa. Statistica aia urâtă, pe care politicienii o detestă și o țin la sertar, mai spune însă un lucru: la europarlamentare, dacă USR plus Cioloș fac peste 20 de procente, Kovesi va candida la prezidențiale din partea #rezistenților, iar Iohannis intră în șah mat. Pentru că, de cinci ani, președintele și-a construit o singură platforma politică: Justiția. Iar la jocul acesta, Kovesi, zeița încoronată a luptei anticorupție, câștigă detașat. Asta dacă nu cumva pesediștii vor alerga să-l voteze pe Iohannis, cum îl votau odinioară țărăniștii și apostolii democrației pe Iliescu de frica lui Vadim.

1 comentariu la “Jurnal de război – Drumul furiei. Iohannis îl bate pe Tăriceanu sau Kovesi îi bate pe amândoi

  1. Urmăresc cu foarte mare interes tot ceea ce apare scris de Silviu Manastire. Este unul dintre puținii jurnaliști
    în al cărui „condei” stă echilibrul jurnalistic.
    Interesant și acest articol scris deontologic, cu multă documentat și foarte pertinent.
    Felicitări Silviu !

    prof. Mirce PELEA
    jurnalist
    realizator-prezentator Televiziunea națională INEDIT TV
    jurist

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *