Skip to content
Politică

Jurnalistul Lucian Davidescu i-a stabilit „septalogul” moralităţii lui Augustin Lazăr

Vina lui Augustin Lazăr de a refuza de două ori la rând eliberarea unui deținut politic este mai mare decât a milioanelor care au răbdat de foame, consideră jurnalistul Lucian Davidescu, care i-a stabilit un “septalog” al moralităţii procurorului general al României.

1. Dacă punctul 8 de la Timișoara era pus în aplicare, această discuție nu ar mai fi existat azi. E târziu să o mai facem? Iată o întrebare de referendum mai bună decât nici o întrebare!

2. Obiectivul deconspirării Securității ca poliție politică și instrumentul CNSAS s-au dovedit glume proaste. Dacă un astfel de document poate să apară din neant, înseamnă că evidența adevărată e în altă parte. Nu mai bine publicăm toate arhivele din oficiu, ca să știm o treabă?

3. Câtă încredere putem avea în justiție și în oamenii ei dacă, în dulapurile lor, iată ce schelete se pot găsi? Dacă asta-i tot ce am găsit mai bun să punem la vârf, la bază oare ce o fi? Ce este în stare să facă un magistrat care știe că astfel de lucruri se pot afla oricând despre el însuși?

4. Ăstea erau ordinele, asta era orânduirea… Această doctrină juridică – „was just following orders” era solidă până în 1946, când s-a șubrezit iar numele său s-a schimbat în „Nuremberg Defense”: este circumstanță atenuantă dar nu exonerează de răspundere.

5. Ce ne facem dacă peste încă 30 de ani descoperim că unii din magistrații de astăzi primesc ordine și n-au conștiința sau curajul să le refuze, chiar dacă sunt ilegale? Îi vom scuza la fel? Sau ce ne facem dacă descoperim asta încă de pe acuma?

6. Ce putea să facă un tânăr de 29 de ani în fața unui sistem represiv? Cam așa sună linia de apărare curentă, de o mizerie morală greu de digerat… Păi să aleagă! Să meargă la munca de jos ori atunci, ori după. Așa cum a făcut de altfel d-l Iulius Filip, și înainte și după.

7. Momentul culminant al „lustrației” românești, după care totul s-a prăbușit în irelevanță, nu a fost nici măcar „condamnarea comunismului” din 2006. A fost momentul în care fostul ministru de interne ceaușist Tudor Postelnicu a avut decența să verbalizeze singura scuză acceptabilă: Am fost un dobitoc!”, scrie jurnalistul.

Lucian Davidescu consideră că “D-l Augustin Lazăr a ajuns personaj într-o poveste în care domnia sa contează cel mai puțin” şi persoana sa “n-ar fi interesat pe nimeni dacă d-l Lazăr nu deținea o funcție vremelnică în economia puterii, care mai devreme sau mai târziu se va încheia – prin demisie, demitere, finalizare de mandat sau pensionare (după un bine-ajustat „principiu al contributivității”)”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *