Skip to content
Politică

Justiția, de la Dragnea la Iohannis. Nesfârșita luptă pentru controlul puterii juridice

Inquam Photos / Octav Ganea

Intervenția de ieri a președintelui Klaus Iohannis prin care îi cerea ministrului Justiției, Stelian Ion, să „explice public de urgență cum s-a ajuns în situația ca dosarul vizând evenimentele din 10 august 2018 să fie clasat” a stârnit reacții diverse. Unii aplaudă gestul președintelui pe care îl văd ca pe o tentativă legitimă a președintelui de a ține deschis dosarul, în pofida deciziei Tribunalului București. Alții, precum liderul PSD, Marcel Ciolacu, dimpotrivă văd în reacția președintelui un atac la independența justiției. În fapt, președintele nu are nici un fel de prerogative prin care poate cere lucrul acesta ministrului Justiției, însă comentariul celor de la PSD maschează o ipocrizie.

Nesfârșita luptă pentru controlul justiției

" "

În România de peste 30 de ani – și mai acut în ultimii 5 ani – asistăm  la o luptă pentru controlul justiției. Dacă câștigarea alegerilor parlamentare asigură de regulă controlul puterii legislative și al puterii executive în stat, lupta pentru controlul puterii juridice e adesea una purtată la baionetă. Fie că vorbim despre o coaliție sau un partid, indiferent de culoare și componență, puterea legislativă și cea executivă au fost întotdeauna subordonate câștigătorului alegerilor. Așa s-a întâmplat și după alegerile din 2016 care au adus la putere coaliția PSD-ALDE și așa se întâmplă și acum cu actuala coaliție PNL – USR-PLUS –UDMR.  De aceea la noi nu funcționează principiul separației puterilor în stat. Singura ramură a puterii care scapă controlului de la centru este puterea juridică.

PSD și ALDE au încercat să își subordoneze justiția după alegerile din 2016 prin notoriile legi ale justiției și prin impunerea unor personaje docile în fruntea Ministerului Justiției. O parte însă dintre cei care formează eșafodajul puterii juridice au rezistat însă presiunii – membrii CSM și alți magistrați. În spatele obiectivului mascat de a verifica judecătorii, Secția Specială avea ca scop controlul acestora, sub teama sancțiunilor. PSD și ALDE nu au reușit să își subordoneze în totalitate justiția, drept dovadă că liderul PSD de la vremea respectivă, Liviu Dragnea a ajuns după gratii. La rezistența unor membrii ai eșafodajului puterii juridice s-a adăugat rezistența societății civile – protestele de stradă – și rezistența opoziției parlamentare, formate în linii mari din actualii deținători ai puterii.

Acum rolurile s-au inversat, PSD aflat în opoziție susține că Iohannis și actuala putere încearcă să submineze independența justiției. Dacă mâine social-democrații ar ajunge la putere rolurile s-ar inversa din nou. Vorbim de fapt despre un nesfârșit cerc vicios. Toți cei care s-au aflat la putere din 1989 până în prezent au încercat în mod sistematic să îți subordoneze puterea juridică. Aceasta era ultima verigă, ultimul arbitru pe care trebuia să îl capturezi pentru a măslui jocul și pentru a avea un control total al statului. Chiar dacă nu toți au reușit lucrul acesta, asta nu înseamnă că actorii politici au renunțat la această ambiție.

Importanța independenței justiției

Realizarea independenţei justiţiei reprezintă un deziderat deosebit de important pentru țara noastră. În ultimii ani s-au făcut pași importanți în această direcție, în special ca urmare a presiunilor Uniunii Europene care funcționează adesea ca un mecanism de contrapondere față de tendințele autoritare ale unor politicieni de la noi. Totuși, nu avem un proces instituționalizat și prin urmare vorbim mai degrabă despre un proces defectuos.

Pentru a realiza separația puterilor în stat – principiu fundamental pentru funcționarea oricărei democrații – justiția trebuie să fie independentă. Procesul prin care justiția să devină independentă cu adevărat trebuie să fie asumat de întreaga clasă politică și acest proces trebuie instituționalizat. Până când lucrul acesta nu se întâmplă însă vom asista la ingerințe permanente ale mai marilor zilei în justiție, lucru care va duce inevitabil la decredibilizarea puterii juridice și la o democrație autohtonă defectuoasă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *