Skip to content
Opinii & Analize

Justiția doarme într-un dosar de trafic de minori. Nicio sentință la Țăndărei după 6 ani de tergiversare

Spectacolul cătușelor continuă la televizor spre deliciul cetățenilor care au strâns frustări. Un alt spectacol a avut loc și în anul 2010 când polițiștii englezi i-au sesizat pe cei din România că aproximativ 160 de copii de etnie romă sunt duși la cerșit în Marea Britanie, în timp ce liderii rețelei de cerșetorie își construiau palate în orașul Țăndărei, din județul Ialomița.

Totul a fost frumos la început, ca într-un film de acține bine regizat. Pe parcurs, dosarul s-a transformat într-o dramă, poate una dintre cele mai mari din istoria justiției din România, mai ales că vorbim de circa 160 de copii exploatați.

Polițiștii români, împreună cu cei englezi și reprezentanții Europol au descins în casele liderilor rețelei de trafic de minori și au efectuat 34 de percheziții domiciliare în Țăndărei. La momentul respectiv, 27 de persoane au fost au fost puse sub urmărire penală pentru infracțiunea de trafic de minori. Televiziunile au vorbit zile în șir, site-urile de internet erau pline cu pozele vilelor construite pe spatele copiilor, iar Țăndărei apărea pe harta României și devenea centrul atracției. Mai lipseau să se organizeze excursii la locul respectiv pentru ca turiștii să admire palatele. Vilele construite de infractori merită apreciate și cu siguranță ar fi avut o valoare mult mai mare dacă erau situate în București. Averea infractorilor a fost estimată de procurori la peste zece milioane de euro.

După doar zece luni de arest preventiv, 19 inculpați sunt puși în stare de libertate. Motivarea instanței este șocantă: procurorii n-au întocmit un dosar solid, iar instanța s-a văzut nevoită să-i elibereze pe infractori. Totodată, judecătorii s-au gândit că au trecut zece luni, iar persoanele respective nu mai reprezintă un pericol pentru societate. Pe de altă parte, magistrații lasă de înțeles că infractorii n-ar avea mare vină pentru traficul de minori, deoarece erau săraci și s-au văzut nevoiți să supraviețuiască. Pe alții i-a găsit bolnavi sau prea tineri ca să-și petreacă viața în închisoare. Instanța și-a motivat astfel decizia: „Practic, la trecerea unei anumite perioade de timp de la data presupusei savarsiri a faptelor imputate inculpatilor (si aici avem in vedere ca in actul de sesizare se arata ca majoritatea faptelor s-ar fi comis in perioada anilor 2004-2008), acest pericol pierde din actualitate si din concretete datorita faptului ca, in general, faptele antisociale, consecintele lor si ecoul sau rezonanta negativa pe care o au acestea se diminueaza in memoria colectiva a comunitatii. Aceasta situatie conduce, dupa un anumit timp, la disparitia reactiei de teama, insecuritate si neliniste pe care a avut-o societatea in general, sau a resimtit-o in concret comunitatea din care fac parte inculpatii si persoanele apropiate acestora, in perioada de timp apropiata comiterii faptelor antisociale”, a scris semnal.eu.

Au trecut cinci ani de la eliberarea inculpaților din arest, iar în luna februarie a anului 2016, Tribunalul Harghita, acolo unde se judecă acum procesul, încă mai audiază martori. Oare câți ani vor mai trece până când vom vedea prima sentință în acest dosar?

Fetești e la o distanță de 40 km de Țăndărei, dar cele două orașe se aseamănă ca două picături de apă. Măcinate de sărăcie, cu un nivel de cultură și educație foarte scăzut, fără locuri de muncă, fără o industrie, dar cu o mulțime de persoane care se chinuie să supraviețuiască. Ceea ce le face să semene izbitor de mult sunt cartierele pline cu vilele romilor care au plecat în străinătate. Țăndărei are cartierul Strachina, iar Fetești se bucură de cartierul Coloniști. Până și clădirile seamănă între ele, deoarece mulți au aceeași firmă de construcții. În fața palatelor stau parcate limuzine. Oricât ai crede că un rom își va cumpăra un BMW din anii 90, în aceste cartiere o să fii contrazis. Poate că nu sunt mașini noi, dar limuzinele nu sunt mai vechi de anul 2008. De asemenea, aceste două cartiere formează o rețea de cerșetorie. Pe oricine vei întreba din aceste două orașe, îți va confirma faptul că mulți copii de etnie romă abandonează școala pentru a cerși în străinătate. Chiar și copiii sunt conștienți de ceea ce fac, însă n-o văd ca pe ceva umilitor, ci consideră util pentru că astfel câștigă bani. Nici nu e greu să-ți dai seama de destinația rețelei, dacă te chinui să observi microbuzele sau autocarele din care coboară infractorii sau copiii.

Problema în sine nu e doar traficul de minori și exploatarea acestora, ci, mai ales, faptul că acești copii vor fi analfabeții societății de mâine, cei care se vor urca într-un BMW și o să te ucidă pe trecerea de pietoni, cei care te vor agresa doar pentru simplul fapt că ai îndrăznit să-i privești în ochi. Dacă nu înțelegi acest ultim aspect, îți recomand o vizită în Țăndărei sau Fetești, însă pentru binele tău – ține privirea în pământ, altfel nu o să mai ai ochi să admiri palatele. Imediat ce intri în cartierele Strachina sau Coloniști ești identificat și etichetat drept străin, un fel de inamic cu interese ascunse. Pentru un moment ești scanat, iar după câțiva metri vei da peste un copil mic, de maxim zece ani, care cel mai probabil o să te înjure. Indiferent cum vei reacționa, imediat va veni o gașcă în jurul tău care te va agresa fizic și verbal. Simplul fapt că te-ai apropiat de acel copil mic o să-ți aducă o bătaie, pentru că romii vor spune că ai vrut să-l bați sau că într-adevăr l-ai bătut. E mai bine să te echipezi cu o cameră video, dacă totuși nu mă crezi, că nici Poliția din oraș n-o să-ți dea dreptate.

Dacă un rom își mărită fata de la vârsta de 12 ani, de ce ne mai miră că acești copii sunt exploatați?! Ei sunt exploatați și în țară și dincolo de granițele țării, iar autoritățile statului privesc indiferente. În aceste orașe mici din câmpia României instituțiile există doar în spatele zidurilor de la clădire. E practic o prăpastie între instituții și cetățeni. Rețeaua a fost pusă pe picioare la începutul anilor 2000, prima dată fiind întâlnită prin Capitală sau pe malul mării. Ar trebui să vă amintiți ce atmosferă era în București sau Constanță, când nu puteai să respiri de cerșetori, hoți și alți găinari. Banii obținuți pe plan național era investiți în cămătărie. Începând cu 2007 rețeaua s-a extins imediat pe plan internațional. Partea gravă ar trebui să fie și aspectul că acești copii erau școși din țară cu procură de la notar. Cu sau fără procură, uneori e mai ușor să ieși decât să intri, căci există șansa să întâlnești un vameș corupt. Ar trebui să ne amintim de scandalul vameșilor corupți, când în 2010 și 2011 au fost cercetați aproximativ o sută de vameși de la mai multe puncte de frontieră. Ar fi pueril să ne lăsăm amăgiţi şi să nu ne gândim cum au favorizat şi traficul de persoane, în special cel de copii pe la vămile din Vestul ţării. Când iei şpagă nu te interesează ce transportă persoana respectivă. Poate fi şi terorist, cel mai mare din lume. Iei şpagă – n-ai mamă, n-ai tată, nu-ţi pasă de viaţa celorlalţi, de viitorul propriei tale ţări.

Eu vin dintr-un oraș în care îți poți vinde propriul copil. Să-l vinzi e mult spus, mai potrivit e să-l închiriezi. Dacă ai nevoie de bani, găsești o persoană care să te ajute, iar în schimbul resurselor financiare semnezi o procură la notar prin care minorul poate părăsi țara alături de un împuternicit. Totul e și mai ușor dacă se deplasează într-un stat UE.

În mod normal, acești copii exploatați ar trebui identificați și luați în grija statului român. Fix grija lor n-are statul român. Evident că minorii s-au întors acasă și astăzi îi găsim pe străzile orașului, așteptând un nou transport către Vestul Europei. La Țăndărei a fost întotdeauna o tăcere vinovată, așa cum regăsim și la Fetești. La toate acestea se mai adaugă și faptul că interlopul Gigi Piticu, din Slobozia, care are probleme cu justiția pentru proxenetism, a apărut într-un filmuleț cu șeful Poliției din Slobozia, Iosif Chirică, aflat într-o stare gravă de ebrietate. Banii din cerșetorie au fost uneori spălați cu ajutorul unor firme, în special de fier vechi sau de termopane. Ca să nu se întrebe nimeni de unde aveau romii din Țăndărei bani să-și ridice vile au înființat mici afaceri și s-au impus ca oameni de afaceri.

Justiția a adormit profund în fața acestui dosar. Nici nu aveam pretenții, atât timp cât șefa DIICOT este implicată într-un dosar penal și a fost arestată. Alți procurori DIICOT au avut la rândul lor probleme cu legea. E caraghios ca DIICOT să fie condus de astfel de persoane și noi să așteptăm dreptate într-un dosar de trafic de minori, care ar trebui privit drept obiectivul principal al justiției. Probabil avem nevoie și de magistrați englezi ca să existe o sentință la Țăndărei…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *