Preledintele Klaus Iohannis a atacat la Curtea Constituţională modificările aduse Legii fondului funciar şi reclamă, pe lângă aspecte din adoptarea actului normativ, afectarea unor garanţii ale dreptului de proprietate publică şi privată.
Preşedintele Klaus Iohannis a trimis vineri, Curţii Constituţionale, o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991.
Preşedintele reclamă încălcări ale principiului bicameralismului şi ale tehnicii legislative, dar şi afectarea unor garanţii ale dreptului de proprietate publică şi privată.
Prezentăm integral textul sesizării transmise de preşedintele Klaus Iohannis:
”La data de 1 iulie 2024, Parlamentul a transmis Preşedintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (PL-x nr. 532/2023).
Legea are ca obiect de reglementare introducerea în categoria construcţiilor – pentru care comisia judeţeană de fond funciar va putea emite, la cerere, titluri de proprietate – a construcţiilor edificate şi de fostele întreprinderi agricole de stat, de fostele societăţi comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, de fostele staţiuni de maşini agricole, precum şi a celor edificate de fostele cooperative meşteşugăreşti.
Prin modul de adoptare şi prin conţinutul său normativ, considerăm că dispoziţiile Legii pentru modificarea art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 contravin unor norme şi principii constituţionale, pentru motivele expuse în cele ce urmează.
I. Aspecte de neconstituţionalitate extrinsecă
1. Încălcarea principiului bicameralismului prin raportare la art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie
Potrivit iniţiatorilor, propunerea legislativă are scopul de a extinde enumerarea limitativă din cuprinsul art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 în sensul includerii în dispoziţia legală şi a construcţiilor edificate de fostele întreprinderi agricole de stat, de fostele societăţi comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, de fostele staţiuni de maşini agricole, precum şi de fostele cooperative meşteşugăreşti. Forma în vigoare a normei de la art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 stabileşte că: „(3) Pentru proprietarii actuali ai construcţiilor edificate de către fostele cooperative agricole de producţie, de fostele asociaţii economice intercooperatiste, de fostele organizaţii şi entităţi ale cooperaţiei de consum ori de alte foste entităţi cooperatiste, indiferent de denumirea acestora, comisia judeţeană de fond funciar va emite, la cerere, titluri de proprietate privind constituirea dreptului de proprietate pentru terenurile aferente acestor construcţii, terenuri având categoria de curţi-construcţii, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) solicitanţii fac dovada proprietăţii asupra construcţiilor; b) solicitanţii fac dovada înregistrării construcţiei în registrul agricol, cu excepţia persoanelor pentru ale căror construcţii nu există obligaţia legală de înscriere în registrul agricol, precum şi dovada plăţii impozitelor şi taxelor aferente acesteia în conformitate cu prevederile legale; c) pentru terenul aferent construcţiei nu a fost constituit sau reconstituit dreptul de proprietate în favoarea altei persoane”.
În data de 18 septembrie 2023, propunerea legislativă a fost adoptată tacit de Senat, prima Cameră sesizată, în conformitate cu art. 75 alin. (2) teza a III-a din Constituţie.
Ulterior, în procedura de la Camera Deputaţilor, Cameră decizională, prin Raportul comun al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, a fost admis un amendament care introduce în legea dedusă controlului de constituţionalitate art. II, cu următorul cuprins: „În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, proprietarii actuali ai construcţiilor edificate prevăzuţi la art. 24 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, pot depune cerere, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, pentru emiterea titlului de proprietate, la primăria localităţilor în a cărei rază teritorială se află terenul”.
Totodată, un alt amendament ce introducea la art. 24 alin. (3) lit. d) o nouă condiţie de admisibilitate a cererii, a fost respins potrivit raportului, fiind însă ulterior supus votului în Plenul Camerei Deputaţilor şi admis. Potrivit acestuia, printre condiţiile pe care solicitanţii emiterii unui titlu de proprietate trebuie să le îndeplinească se numără şi cea potrivit căreia: „d) solicitanţii au formulat cerere în temeiul prezentei legi pentru o suprafaţă totală de maxim 2 ha aferente construcţiilor”.
Astfel, modificările aduse de Camera decizională implică stabilirea unei noi condiţii pentru toţi solicitanţii prevăzuţi de art. 24 din Legea nr. 18/1991, proprietari ai clădirilor edificate de entităţile prevăzute deja de legea în vigoare, cât şi de entităţile adăugate prin legea criticată. Mai mult, potrivit art. II nou-introdus, este reglementat un nou drept pentru toate categoriile de solicitanţi, de a transmite cererile în termen de 6 luni pentru emiterea titlurilor de proprietate asupra terenurilor vizate, indiferent de entitatea care a edificat construcţia.
O astfel de intervenţie legislativă, având în vedere amploarea sa, sfera titularilor, sfera entităţilor care au edificat construcţiile, momentul la care intervine, pune în discuţie atât respectarea principiului bicameralismului, cât şi securitatea raporturilor juridice, constituind modificări majore faţă de intenţia iniţiatorilor.
Principiul bicameralismului izvorăşte din art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie. Art. 75 din Legea fundamentală stabileşte competenţe de legiferare potrivit cărora fiecare dintre cele două Camere are, în cazurile expres definite, fie calitatea de primă Cameră sesizată, fie pe cea de Cameră decizională. Ţinând seama de indivizibilitatea Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem al poporului român, Constituţia nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut şi de cealaltă Cameră. Acest articol a introdus, după revizuirea şi republicarea Constituţiei României în octombrie 2003, soluţia obligativităţii sesizării, în anumite materii, ca primă Cameră, de reflecţie, a Senatului sau, după caz, a Camerei Deputaţilor şi, pe cale de consecinţă, reglementarea rolului de Cameră decizională, pentru anumite materii, a Senatului şi, pentru alte materii, a Camerei Deputaţilor, tocmai pentru a nu exclude o Cameră sau alta din mecanismul legiferării.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
