Skip to content
Politică

Klaus Iohannis, băgat în corzi: ce opțiuni are președintele României în cazul Augustin Lazăr EXCLUSIV

Inquam Photos / George Calin

Scena politică românească, și nu numai, a fost luată prin surprindere, joi seara, când, după o conferință de presă care a durat mai bine de o oră, ministrul Justiției, Tudorel Toader a făcut anunțul potrivit căruia va declanșa procedura de revocarea a procurorului general al României, Augustin Lazăr.

DETALII AICI: UPDATE Tudorel Toader a făcut public REZULTATUL evaluării lui Augustin Lazăr: Declanșez procedura de revocare

Astfel, după o formulare trasă parcă la indigo după cea în care a cerut revocarea Laurei Codruța Kovesi de la șefia DNA, Toader a tras concluzia salvatoare pentru el (că doar în acest fel mai putea să fugă din calea sabiei remanierii, așa cum am explicat anterior într-un articol pe care îl puteți citi AICI): Augustin Lazăr trebuie să plece de la Parchetul General.

Procedura de revocare

Întrebarea care ne survine în acest caz este: cum poate fi scos din joc Augustin Lazăr?

Amintim că potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 (pe care îl puteți citi AICI) privind statutul judecătorilor și procurorilor, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim-adjunctul și adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Național Anticorupție, adjuncții acestuia, procurorii șefi de secție ai acestor parchete, precum și procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și adjuncții acestora sunt numiți de Președintele României, la propunerea ministrului Justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime de cel puțin 10 ani în funcția de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.

Pe de altă parte, statutul magistraților și Legea privind CSM prevăd că revocarea procurorului general al României sau a procurorului-șef al DNA se face de către președintele României, la propunerea ministrului Justiției, care se poate sesiza și din oficiu.

Concret: articolul 51 din Statutul magistraților prevede că revocarea din funcția de procuror-general se dispune pentru următoarele motive:

  •  în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condițiile necesare pentru numirea în funcția de conducere;
  •  în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale;
  •  în cazul aplicării uneia dintre sancțiunile disciplinare.

Pentru verificarea organizării eficiente a activității se iau în calcul următoarele criterii:

  • folosirea adecvată a resurselor umane și materiale;
  • evaluarea necesităților;
  • gestionarea situațiilor de criză;
  • raportul resurse investite – rezultate obținute;
  • gestionarea informațiilor;
  • organizarea pregătirii și perfecționării profesionale;
  • repartizarea sarcinilor în cadrul parchetelor.

Potrivit sursei mai sus menționate, verificarea comportamentului și comunicării se va face în raport cu comportamentul și comunicarea cu judecătorii, procurorii, personalul auxiliar, justițiabilii, persoanele implicate în actul de justiție, alte instituții, mass-media, asigurarea accesului la informațiile de interes public din cadrul instanței sau parchetului și transparența actului de conducere.

Mai mult, pentru verificarea asumării responsabilității vor fi avute în vedere îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege și regulamente, implementarea strategiilor naționale și secvențiale în domeniul justiției și respectarea principiului distribuirii aleatorii sau, după caz, al repartizării pe criterii obiective a cauzelor.

În plus, se va face verificarea aptitudinilor manageriale, în scopul căreia vor fi avute în vedere, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistența la stres, autoperfecționarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie și planificare pe termen scurt, mediu și lung, inițiativă și capacitatea de adaptare rapidă.

Însă, decizia de revocare este, ca în cazul Kovesi, la președintele României Klaus Iohannis. Mai exact, revocarea procurorilor din funcțiile de conducere prevăzute se face de către Președintele României, la propunerea ministrului Justiției care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori a procurorului general al Parchetului Național Anticorupție, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Iohannis, prins în corzi

Bătălia dinaintea alegerilor prezidențiale, între Klaus Iohannis, de pe o parte, și Liviu Dragnea, pe de altă parte, a început. Implicat sau nu, direct sau prin influență, Dragnea este marele câștigător politic al unei potențiale înfrângeri a lui Augustin Lazăr, pe modelul fosei șefe DNA, Laura Codruța Kovesi. Pentru că, debarcarea lui Augustin Lazăr va fi marcată de impunerea unui om din sfera proprie de influență, acesta fiind cea mai puternica declarație de forță a președintelui PSD, în războiul cu Klaus Iohannis.

Pentru cei care nu contenesc a-l preaslăvi pe președintele social-democraților, Liviu Dragnea va dobândi încă o dată aura celui care a învins hidra Sistemului. Pentru inamici, va veni vremea lămuririlor: este sau nu Iohannis președintele României? Însă, oricine știe că cel mai profund vis al pesediștilor nu este să schimbe sistemul, ci să fie ei cei care-l stăpânesc, iar Klaus Iohannis este, fără doar și poate, ghimpele care îi deranjează profund.

Ce poate face președintele României în acest acest caz?

Președintele României poate refuza numirea în funcțiile de conducere menționate, făcând publice motivele deciziei sale. Legea nu prevede, însă, că președintele poate face același lucru și în cazul revocării.

Concret: chiar dacă secţia de procurori a CSM este chemată să dea un aviz consultativ, preşedintele României este cel care trebuie să emită decretul de revocare, întrucât, și dacă ar vrea, Klaus Iohannis nu se mai poate opune propunerii lui Tudorel Toader câtă vreme CCR a tranşat deja obligaţia şefului statului de a se conforma voinţei ministrului justiţiei

De asemenea, nu este prevăzut un termen în care Președintele trebuie să numească sau să revoce magistrații.

Amintim că în cazul Kovesi, preşedintele României a trebuit să semneze decretul de revocare a şefei DNA, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, asta după ce judecătorii CCR au decis că a existat un conflict juridic constituţional între Ministerul Justiţiei şi Preşedinţie.

Pe de altă parte, Klaus Iohannis ar putea să se opună deciziei de revocare a procurorului general al României, ca în cele din urmă președintele României să fie supus referendumului. Ei bine, acesta este momentul-cheie în care actualul președinte al României, Klaus Iohannis, va fi cel care va trebui să iasă din amorțeala în care căzuse și să înceapă o bătălie pe viață și pe moarte, nu doar pentru apărarea justiției, cât și pentru propria supraviețuire politică.  O a doua cedare după celebrul caz al Laurei Codruța Kovesi va fi extrem de greu de inghițit de un electorat puternic preocupat sș interesat de calitatea si eficienta justitiei, va crea o dezamagire uriașă care îl va trânti dureros la pământ pe Iohannis.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *