PSnews

Recent

Klaus Iohannis, sesizare la CCR în legătură cu legea privind desecretizarea protocoalelor cu SRI

antena3.ro

Preşedintele Klaus Iohannis a sesizat vineri Curtea Constituţională în legătură cu legea privind desecretizarea protocoalelor cu SRI, apreciind că aceasta contravine normelor şi principiilor constituţionale atât prin modul în care a fost adoptată, precum şi prin conţinutul normativ.

Şeful statului consideră că dispoziţiile art. 6 din lege „introduc exonerări ale diferitelor forme de răspundere juridică”, reprezentând o modificare a răspunderii cadrelor militare şi implicit a statutului acestora, cu consecinţe specifice pe planul raporturilor de serviciu.

Răspunderea cadrelor militare este un aspect ce ţine de statutul acestora, în conformitate cu art. 118 alin. (2) din Constituţie. Astfel, potrivit competenţei constituţionale stabilite de art. 75 alin. (1), prin raportare la dispoziţiile art. 75 alin. (4) şi (5), art. 6 din legea criticată introdus la Camera decizională, Camera Deputaţilor, reprezintă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere, respectiv Senatului„, subliniază Iohannis.

Articolul 6, introdus la Camera decizională, prevede că „Lucrătorii din Serviciul Român de Informaţii, precum şi cei din toate instituţiile emitente, care pun la dispoziţia conducerii instituţiilor din care fac parte, la solicitarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii documente şi declaraţii care au ca temei Hotărârea nr. 17/2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, nu răspund penal, disciplinar, administrativ sau financiar pentru acţiunile întreprinse în acest sens”.

Un alt articol vizat de şeful statului este articolul 4, conform căruia „Persoanele care se consideră vătămate într-un drept ori într-un interes legitim de efectele produse de documentele prevăzute la art. 1 au posibilitatea, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să se adreseze instanţelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi repararea prejudiciului suferit”.

Legea privind declasificarea unor documente a fost adoptată cu nesocotirea prevederilor art. 61 şi ale art. 75 din Constituţie, fiind încălcată competenţa primei Camere sesizate, Senatul, care nu a dezbătut textul şi soluţiile adoptate de Camera Deputaţilor, cu referire la modificările adoptate după votul din plenul acesteia, amendamente nediscutate în prima Cameră sesizată. În forma adoptată, legea dedusă controlului de constituţionalitate nesocoteşte şi principiile constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament„, consideră şeful statului.

În opinia preşedintelui Iohannis, prin amendamentele admise, Senatul a extins termenul în care persoanele se pot adresa unei instanţe pentru „constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi repararea prejudiciului suferit” de la 6 luni la 3 ani, aspect neavut în vedere de iniţiatori. De asemenea, prin alte două amendamente adoptate de Senat se introduce calea extraordinară de atac a revizuirii pentru hotărârile definitive în care au fost administrate probe prin mijloace tehnice speciale în perioada de existenţă a documentelor prevăzute de art. 1 şi până la intrarea în vigoare a legii, potrivit news.ro

Astfel, amendamentele introduse în Senat se îndepărtează în mod substanţial de voinţa iniţiatorului şi reprezintă modificări majore ale conţinutului formei iniţiale a propunerii legislative. Mai mult, forma adoptată de Senat conţine un număr de 5 articole, în timp ce forma iniţiatorului conţine un număr de doar 4 articole supuse dezbaterii Parlamentului„, menţionează preşedintele.

De asemenea, la Camera decizională – Camera Deputaţilor – este introdus art. 6 din lege, cu următorul cuprins: „Art. 6 – Lucrătorii din Serviciul Român de Informaţii precum şi cei din toate instituţiile emitente, care pun la dispoziţia Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii documente şi declaraţii care au ca temei Hotărârea nr. 17/2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, nu răspund penal, disciplinar, administrativ sau financiar pentru acţiunile întreprinse în acest sens.

„Exonerarea de răspundere penală, disciplinară, administrativă sau financiară pentru acţiunile categoriilor de personal enunţate de lege reprezintă o deosebire majoră adoptată de Camera decizională, atât faţă de forma adoptată de Senat, cât şi faţă de forma iniţiatorilor. O astfel de modificare reprezintă o schimbare a filosofiei legii şi a propunerii iniţiale, fiind o măsură cu un impact major la nivelul tuturor categoriilor socio-profesionale enunţate în text”, spune Iohannis.

Şeful statului critică articolul 1 l legii: „Prin derogare de la prevederile art. 24 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, se declasifică Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 17/2005 privind combaterea corupţiei, fraudei şi spălării banilor, precum şi toate documentele care conţin informaţii clasificate având ca temei sau sunt încheiate în conformitate ori în baza Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 17/2005 privind combaterea corupţiei, fraudei şi spălării banilor”.

El spune că „Parlamentul legiferează o operaţiune administrativă, care, conform Legii fundamentale, nu este în competenţa sa” şi consideră necesar şi un punct de vedere al CSAT.

Iohannis mai reclamă că alineatul 1 al aceluiaşi articol încalcă standardele privind calitatea legilor referitoare la claritate, precizie şi predictibilitate, deoarece nu identifică în concret documentele pe care le declasifică, menţionând generic faptul că declasifică toate documentele care conţin informaţii clasificate având ca temei sau sunt încheiate în conformitate ori în baza Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr.17/2005 privind combaterea corupţiei, fraudei şi spălării banilor, contravenind prevederilor art. 1 alin. (3) şi alin. (5) din Constituţie.

Articolul 2 din Legea privind declasificarea unor documente, conform căruia „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, încetează efectele juridice ale documentelor prevăzute la art. 1”, în opinia preşedintelui Iohannis pare că înlătură prezumţia de legalitate specifică actelor administrative (ce încorporează prezumţia de autenticitate şi prezumţia de veridicitate) şi, totodată goleşte de conţinut controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 52 şi art. 126 alin. (6), dar şi art. 1 alin. (4) din Constituţie.

Un alt articol vizat de sesizarea preşedintelui este articolul 3: „Documentele prevăzute la art. 1 sunt centralizate de Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI”.

În primul rând, din formularea textului nu rezultă cu claritate cui îi revine responsabilitatea transmiterii acestor documente către Comisia de control a SRI, aspect ce lipseşte norma de previzibilitate şi claritate, contrar exigenţelor art. 1 alin. (5) din Constituţie, aşa cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În al doilea rând, unele dintre „instituţiile statului român” la care se referă art. 1 alin. (4) din legea criticată şi care au încheiat astfel de documente nu sunt plasate sub control parlamentar. Obligarea unor autorităţi care nu sunt sub control parlamentar să pună la dispoziţia unei comisii parlamentare documente, dintre care unele pot fi chiar înscrisuri din dosare aflate în curs de instrumentare sau pe rolul instanţelor, nu numai că vine în contradicţie cu principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, dar încalcă în mod vădit şi independenţa justiţiei prevăzută de art. 124 alin. (2), respectiv rolul Ministerului Public consacrat de art. 131 alin. (1) din Constituţie„, argumentează preşedintele.

Articolul 4, care statuează că „Persoanele care se consideră vătămate într-un drept ori într-un interes legitim de efectele produse de documentele prevăzute la art. 1 au posibilitatea, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să se adreseze instanţelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi repararea prejudiciului suferit”, deschide, conform sesizării, calea persoanelor ce se consideră vătămate de o autoritate publică de a se adresa instanţelor pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei, însă fără anularea actului de către o instanţă de judecată, ceea ce contravine art. 126 alin. (6) din Constituţie ce garantează controlul judecătoresc al actelor administrative.

Ctiticat este şi articolul 5 din lege: „Cauzele în care au fost pronunţate hotărâri definitive şi în care au fost administrate probe prin mijloace tehnice speciale în perioada de existenţă a documentelor prevăzute la art. 1 şi până la intrarea în vigoare a prezentei legi, sunt supuse revizuirii. Competenţa revine primei instanţe care a soluţionat fondul cauzei”.

„Sintagma „perioada de existenţă a documentelor prevăzute la art. 1” este neclară întrucât nu se înţelege dacă se referă la perioada dintre momentul emiterii respectivelor acte şi intrarea în vigoare a prezentei legi sau la perioada dintre momentul de la care respectivele acte au produs efecte şi intrarea în vigoare a prezentei legi. Norma criticată este neclară şi din perspectiva faptului că, din punct de vedere juridic, declasificarea „documentelor prevăzute la art. 1” nu este sinonimă cu încetarea existenţei acestora, ori cu desfiinţarea sau anularea lor, cu atât mai mult cu cât, chiar art. 2 din legea criticată face vorbire despre încetarea efectelor juridice ale documentelor respective şi nu despre „perioada de existenţă” a acestora”, susţine Klaus Iohannis, care adaucă că „nu este clar dacă probele administrate la care se referă textul art. 5 trebuie să fie obţinute în baza documentelor prevăzute la art. 1” şi „adaugă un nou caz de revizuire în materie penală”.

În absenţa oricărei referiri la Codul de procedură penală, noua dispoziţie este de natură să afecteze caracterul unitar al reglementării unei căi de atac şi, implicit, regimul juridic al acesteia, cu atât mai mult cu cât prin legea criticată nu se prevede termenul în care această cale de atac poate fi exercitată„, notează preşedintele.

În ceea ce priveşte articolul 6 din lege, şeful statului consoderă că sintagma „declaraţii care au ca temei Hotărârea nr. 17/2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării” este una neclară întrucât nu se înţelege ce intră în sfera impunităţii instituite de legiuitor, aspect ce conferă normei un caracter imprecis şi lipsit de previzibilitate, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Legea a fost adoptată de Parlament în 14 noiembrie, iar în 20 noiembrie judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), dar şi senatorii PNL şi USE au sesizat Curtea Constituţională pentru a se pronunţa, înainte de promulgare, asupra constituţionalităţii ei.

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi