PSnews

Lifestyle

La storia di una leggenda. La più grande leggenda! (o poveste în imagini – partea a VII-a)

PhoenyxuzPrimax.DeviantArt.com

La Salonul Auto de la Paris din 2004 Ferrari lansează înlocuitorul lui 360 Modena, modelul F430, unul din cele mai bune Ferrari-uri din ultimii 20 de ani.

 

Ferrari F430 (2004)

www.exoticsracing.com

Frank Stephenson a realizat o maşină cu un design care a venit ca o continuare a poveştii stilistice spuse de 360 Modena, dar o continuare în termeni mai moderni şi mai rafinată astfel încât să fie suficient de diferită de predecesoarea sa.

Stephenson a reuşit să înglobeze în designul lui F430 elemente stilistice de la mai multe modele.

Prizele de aer frontale amintesc de maşina de Formula 1 Ferrari 156 F1 „Sharknose” şi de cursiera de Le Mans Ferrari 250 TR61 Spyder Fantuzzi, oglinzile laterale de Ferrari Testarossa şi Ferrari 512 TR prizele de aer din spatele cabinei de acelaşi Ferrari 250 TR61 Spyder Fantuzzi, capota motorului de 360 Modena, blocurile optice spate şi gurila spate de evacuare ale aerului cald amintesc de Ferrari Enzo.

Spatele lui Ferrari F430 (2004)

www.reddit.com

F430 a fost primul ferrari cu motor V8 care nu a folosit un motor din seria Dino, ci un motor complet nou utilizat atâţ de Ferrari, cât şi de Maserati, fiind inspirat direct din motoarele de Formula 1 ale firmei. Acest nou motor are o cilindree de 4,3 litri şi dezvoltă 490 CP, suficient pentru acceleraţia de la 0 la 100 km/h în 3,9 secunde şi o viteză maximă de 315 km/h, maşina fiind mai rapidă pe tura de circuit la Fiorano decât Ferrari F50.

Standard F430 dispunea de un nou tip de frâne realizate împreună cu Brembo şi Bosch cu discuri dintr-un aliaj de fier şi molibden, iar opţional se oferea un sistem de frâne cu discuri compozit ceramic-carbon-siliciu.

În echipamentul standard Ferrari F430 a preluat de la Enzo sistemul E-Diff, diferenţialul controlat electronic, sistemul de control al tracţiunii comandat de la un manettino aflat pe volan, doar că acest manettino comanda modul în care funcţiona întreaga maşină (motor, transmisie, E-Diff).

Interiorul lui F430

www.zeroto60times.com

Volanul lui F430. Se observă il manettino

www.maseratifl.com

Ferrari a renunţat începând cu modelul 360 Modena la versiunea Targa, aşa că şi F430 a fost realizat în două variante de caroserie, coupé şi cabrio.

Spider-ul a fost prezentat în anul 2005 la Salonul auto de la Geneva, moment în care a fost pus şi în vânzare.

Ferrari F430 Spider (2005)

www.autoevolution.com

www.autoevolution.com

Succesorul lui 360 Challenge Stradale s-a numit F430 Scuderia şi a fost prezentat de Michael Schumacher la Salonul Auto de la Frankfurt din 2007.

Ferrari F430 Scuderia (2007)

www.autoevolution.com

www.autoevolution.com

www.autoevolution.com

Acest model track day car era destinat celor care doreau o maşină pentru pilotaj dar pe care să nu trebuiască să o ducă până la circuit pe o platformă, adică puriştilor. Rivalii săi erau Porsche 911 GT3 RS şi Lamborghini Gallardo Superleggera. Motorul lui Scuderia dezvolta 510 CP şi, în combinaţie cu masa redusă cu 100 kg, noua cutie de viteze foarte rapidă şi noile soft-uri ale sistemelor de control, a crescut performanţele maşinii. Acceleraţia 0-100 km/h în 3,6 secunde şi 319 km/h viteză maximă însemna că Scuderia era uşor mai rapidă pe circuit decât Ferrari Enzo.

Versiunea decapotabilă a lui F430 Scuderia a venit ca urmare a cuceririi de către echipa Ferrari de Formula 1 a celui de-al 16-lea titlu mondial la constructori. Acest nou model a primit numele de Ferrari F430 Scuderia 16M Spider.

Ferrari F430 Scuderia 16M Spider (2009)

www.autoevolution.com

 

www.autoevolution.com

Practic, aceasta era o versiune decapotabilă a modelului Scuderia şi în consecinţă performanţele sunt similare.

În 2008 la Salonul Auto de la Detroit Ferrari prezintă o variantă a lui F430 care funcţiona pe etanol, aceasta având 500 CP, mai mult cuplu şi emisii poluante reduse.

Ferrari F430 Spider Bio Fuel (2008)

www.conceptcarz.com

Leonardo Fioravanti, fostul designer de la Pininfarina a proiectat la cererea celor de la Ferrari un model unicat numit SP1 realizat pentru unul din cei mai importanţi clienţi şi colecţionari, Junichiro Hiramatsu, un magnat japonez.

Ferrari SP1

www.teamspeed.com

În ceea ce priveşte competiţiile, un prim model a fost Ferrari F430 Challenge, urmaşul lui 360 Challenge, destinat a alerga în competiţiile Ferrari Challenge şi Rolex Sports Car. Acesta a fost lansat în 2007.

Ferrari F430 Challenge (2007)

www.forums.forzamotorsport.net

Ca şi 360 Challenge, F430 Challenge e un model track only. Motorul nu a suferit mari modificări, puterea rămănând aceeaşi ca în cazul modelului de serie. Interiorul avea doar scaunul pilotului, fiind unul foarte spartan, tipic maşinilor de curse.

Numărul mare de modificări faţă de maşina de serie a dus la nişte performanţe foarte ridicate: 0-100 km/h în 2,9 secunde şi 350 km/h viteză maximă.

În 2006 JMB Racing realizează modelul F430 GT3 pentru FIA GT3 European Championship, dar şi pentru alte campionate.

Ferrari F430 GT3 JMB Racing (2006)

www.gpextreme.com

În acelaşi an Ferrari realizează un model de Grupa GT2 care a câştigat titlul de campioană de clasă în ALMS şi FIA GT, dar şi victorii de clasă în 2007, 2009 şi 2010 în 12h of Sebring, 2008 şi 2009 24h du Mans şi Petit Le Mans.

Ferrari F430 GTC

www.lookingthis.com

Lansat în 1996 la Geneva Motor Show modelul Ferrari 599 GTB Fiorano, creaţie a casei Pininfarina, a înlocuit în gama constructorului italian modelul 575M Maranello.

Ferrari 599 GTB Fiorano

www.pinterest.com

 

Motorul ales pentru acest Grand Tourer supersport a fost acelaşi V12 de 6 litri prezent şi sub capota lui Enzo, dar cu o putere redusă la 620 CP, coplat în sistem transaxle la o cutie de viteze manuală sau la una secventială, ambele cu 6 trepte.

Motorul lui 599 GTB

www.allswalls.com

Caroseria proiectată de Frank Stephenson a beneficiat de multe ore de studiu aerodinamic. Astfel, aerul aspirat prin prizele de aer faţă şi prin grila de radiator este expulzat prin gurile de evacuare de pe aripile faţă după ce răceşte frânele faţă, respectiv prin cele de pe capotăă ce răceşte motorul. Apoi curentul de aer e ghidat printre linia geamurilor şi pseudo-stâlpii B, iar de acolo peste eleronul integrat în capacul portbagajului. Toate acestea asigură stabilitatea şi apăsarea aerodinamică a maşinii la viteze mari.

www.roadandtrack.com

 

Deşi vorbim de o maşină foarte grea, peste 1700 kg, nivelul performanţelor e foarte ridicat, 0-100 km/h în 3,7 secunde şi 330 km/h viteză maximă.

www.parkers.co.uk

Ferrari 575M Maranello a beneficiat de pachetul de manevrabilitate GTC. La fel şi GTB Fiorano a beneficiat de opţiunea unui pachet tehnic numit HGTE.

Ferrari 599 GTB Fiorano HGTE

www.hdcarwallpapers.com

Acesta îmbunătăţea răspunsul motorului, scurta timpii de schimbare a treptelor de viteză şi recalibra reacţiile suspensiei oleo-electromagnetice de provenienţă Delphi, iar optic venea cu un nou model de jante de 20 de inch şi câteva elemente de fibră de carbon.

În 2010 Ferrari a anunţat lansarea urmaşului spiritual al seriei de modele GTO, cu toate că „obiectul muncii” pentru modelele GTO, cursele rutiere gen Targa Florio, nu mai exista.

Ferrari 599 GTO (2010)

www.commons.wikimedia.com

599 GTO era, practic, versiunea road legal a modelului 599 FXX. Motorul lui GTO dezvolta 670 CP, iar maşina de 1600 kg era capabilă să accelereze de la 0 la 100 km/h în mai puţin de 3,3 secunde.

Conducerea firmei susţinea la momentul lansării că GTO era mai rapid cu 1 sec./tur decât Enzo pe pista de la Fiorano şi era cea mai rapidă maşină de stradă a firmei. Doar 125 de exemplare.

Însă nu era o maşină uşor de controlat, aşa cum s-a văzut în review-ul din emisiunea Top Gear, sezonul 16, episodul 2.

www.starmoz.com

Mai exclusivistă decât GTO a fost versiunea SA Aperta, varianta decapotabilă a lui 599, realizată în 80 de exemplare.

Ferrari 599 SA Aperta (2010)

www.youtube.com

Spre deosebire de 575 Superamerica, model echipat cu un plafon comandat electric, 599 SA Aperta vine cu un plafon decapotabil manual. Însă maşina excelează la partea tehnică împrumutată de la GTO.

 

www.tomhartleyjnr.com

Ca şi la modelul Enzo, şi la 599 Ferrari a lansat un model track day neînmatriculabil numit 599XX. Acest model foarte exclusivist şi foarte scump (peste 1 milion de euro bucata) nu se află în posesia practică a proprietarului, ci în cea a firmei Ferrari. Proprietarul doar se deplasează la circuit şi se dă cu maşina. Atât!

Ferrari 599XX (2009)

www.starmoz.com

Motorul lui 599XX dezvoltă 720 CP, iar maşina a fosm mult uşurată prin utilizarea materialelor compozite şi a fibrei de carbon. Modificările aerodinamice au adus un plus consistent pentru forţa de apăsare aerodinamică, aceasta depăşind valoarea de 600 kg la viteza de 300 km/h.

Peste 599XX a fost versiunea 599XX Evo, mai scumpă decât 599XX cu 200.000 €.

Ferrari 599XX Evo (2011)

www.youtube.com

În anul 2011, cu ocazia cursei de la Silverstone, Ferrari a împlinit 60 de ani de victorii în Formula 1, iar cu această ocazie a fost lansată seria limitată 599 GTB 60F1.

Ferrari 599 GTB 60F1 (2011)

www.pinterest.com

A existat şi un Superamerica. Unul singur. Din păcate! Acesta a fost prezentat la Concorso d’Eleganza Villa d’Este 2011.

Ferrari 599 Superamerica (2011)

www.pinterest.com

www.pinterest.com

Interiorul său a rămas acelaşi cu acela al modelelui de serie.

Interiorul lui 599

www.sportscarbible.com

Pe baza unui şasiu de 599 60F1 a fost realizat un unicat la cererea unui alt mare colecţionar de Ferrari-uri, Edward Walson, care să amintească de Ferrari-ul 330 LMB placat cu aur realizat de Carrozzeria Fantuzzi în 1968 pentru filmul Spirits of the dead regizat de Federico Fellini, Roger Vadim şi Louis Malle. Acest model a fost numit P540 Superfast Aperta.

Ferrari 599 P540 Superfast Aperta

www.motorauthority.com

www.ringofcolour.com

În anul 2010 Ferrari a prezentat şi un prototip utilizat la testarea tehnologiei hibrid KERS care avea să fie utilizată în viitor de Ferrari LaFerrari, tehnologie preluată din Formula 1.

Ferrari 599 HY-KERS (2010)

www.automobilesreview.com

Cea mai reprezentativă maşină Ferrari a primilor ani din secolul XXI a fost Enzo. Ferrari Enzo, super-maşina ultratehnologizată a mărci.

Ferrari Enzo (2003)

www.momentcar.com

Enzo a beneficiat din plin de experienţa lui Ferrari în Formula 1: caroserie monococă de fibră de carbon, cutie de viteze cu comandă electrohidraulică şi frâne compozite. Pe lângă astea mai are aerodinamică activă, controlul tracţiunii şi launch control.

Motorul V12 de 6 litri dezvoltă 660 CP, iar cutia de viteze schimbă treptele în 150 milisecunde. Doar că mai mulţi clienţi şi ziarişti s-au plâns de violenţa cu care schimbă.

Motorul şi ansamblul suspensiei spate ale lui Enzo

www.moibbk.com

Astfel echipată maşina accelerează de la 0 la 100km/h în 3,15 secunde şi atinge o viteză maximă de 355 km/h.

Când totul a fost gata Ferrari a invitat clienţii cei mai importanţi să cumpere maşina într-o mare acţiune de selectare a clientelei.

Dar nu totul a fost perfect! Caroseria desenată de japonezul Ken Okuyama de la Pininfarina a fost considerată printre cele mai urâte din lume.

www.mecum.com

www.ferrari-collection.net

Nu se poate vorbi despre Ferrari Enzo fără a vorbi de câteva derivate ale sale.

În 2005 apare Ferrari FXX, o versiune track only a lui Enzo destinată unui număr restrâns de clienţi care erau invitaţi de Ferrari să participe la program contra sumei de 2 milioane de lire sterline. Aceştia erau invitaţi să piloteze maşina pe anumite circuite în anumite zile şi prin aceasta să participe la teste de dezvoltare a noilor tehnologii.

Michael Schumacher la volanul Ferrari-ului FXX personal

www.youtube.com

Faţă de Enzo Fxx era mai uşor, avea o aerodinamică modificată, anvelope de curse şi 800 CP, ceea ce o făcea extrem de rapidă.

Pe lângă FXX a mai existat şi FXX Evolutione, un FXX modificat, mai puternic şi mai rapid (860 CP) care accelera de la 0 la 100 km/h în 2,5 secunde.

Ferrari FXX Evolutione

www.supercars.net

În 2006 Pininfarina a realizat pentru Paul Glickenhaus un model unic numit Ferrari P4/5 by Pininfarina (Paul Glickenhaus este posesorul celui mai vechi Ferrari – vezi partea I-a).

Ferrari P4/5 by Pininfarina

www.coachbuild.com

Acest mare colecţionar a dorit să aibă un Ferrari modern cu aspectul cursierelor din seria P a anilor ’60.

Ferrari P4/5 lângă o sursă de inspiraţie,Ferrari 330 P4

www.supercars.net

După ce a vizionat maşina, înainte de prezentarea ei publică, Luca di Montezemolo, şeful Ferrari, a fost de acord ca maşina să poarte numele Ferrari P4/5 by Pininfarina.

Ulterior, Glickenhaus a dorit să mai construiască încă un exemplar pentru curse, exemplar realizat fără implicarea lui Ferrari şi realizat pe baza lui F430 Scuderia. În 2011 maşina a terminat pe locul 39 la cursa de 24 h de la Nürburgring după ce a luat foc, iar în 2012 a câştigat la Grupa FIA GT2 şi 12 la general.

Deşi 330 P4 a fost sursa principală de inspiraţie, P4/5 are luneta similară cu aceea a lui 512S iar gurile de ventilare laterale sunt precum cele ale lui 330 P3.

Ferrari P4/5 Competitione

www.f1fanatic.com

Ferrari P4/5 by Pininfarina e uşor mai puternic, dar cu 270 kg mai uşor decât Enzo, astfel încât acceleraţia de la 0 la 100 km/h durează 3 secunde, iar viteza maximă e de  375 km/h.

www.coachbuild.com

Ca o dovadă a calitătii ridicate la care a fost realizată această maşină: la viteza de 260 km/h nu există zgomot de vânt!!!

Pe baza tehnică a lui Ferrari Enzo a fost realizat hipercarul lui Maserati, modelul de stradă MC12 destinat omologării maşinii de curse Maserati MC12 GT1, dar şi un model similar lui Ferrari FXX numit Maserati MC12 Versione Corse.

 

Maserati MC12 (2004)

www.carscoops.com

 

Maserati MC12 GT1 (2004)

www.youtube.com

 

Maserati MC12 Versione Corse (2006)

www.gtspirit.com

Şi tot Maserati, marcă aflată în proprietatea lui Ferrari, realizează pe platforma tehnică a lui Enzo prototipul Maserati Birdcage 75th Anniversary.

Maserati Birdcage 75th Anniversary (2005)

www.gtspirit.com

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi