Skip to content
Opinii & Analize

Lecțiile alegerilor locale din 2016

Săptămâna aceasta va avea loc prima consultare electorală organizată în condiții de pandemie. Alegerile locale din 27 septembrie reprezintă o premieră mai ales din perspectiva incertitudinii cu privire la comportamentul cetățenilor. Vor fi alegeri dominate de absenteism uniform? Vor fi alegeri în care absenteismul va fi unul foarte inegal, în funcție de intensitatea competițiilor locale? Sau vom avea parte de o surpriză care va anula ipoteza absenteismului? Acestea sunt principalele întrebări care frământă atât competitorii, cât și pe gardienii democrației.

Conform datelor publicate de Autoritatea Electorală Permanentă (se cuvine aici să remarcăm progresul fantastic făcut în ultimii ani de Autoritate în ceea ce privește sintetizarea datelor privind procesul de votare și a rezultatelor consultărilor electorale din România) la alegerile din 2016, dintr-un total de 18,4 milioane de alegători înscriși pe liste, s-au prezentat la vot 8,9 milioane de alegători, ceea ce a corespuns unei rate de prezență de 48,17%. Un indicator important pe care îl vom urmări duminică va fi prezența la vot pe intervale orare și comparația acestei prezențe pe intervale cu situația de la alegerile din 2016, sintetizată în tabelul de mai jos.

Datele statistice din 2016 ne arată că în București s-a înregistrat cea mai mică prezență din țară, ceea ce a provocat o legitimitate foarte slabă a primarului ales de numai 14% din totalul populației cu drept de vot din municipiul București. Pe de altă parte, la scrutinul europarlamentar din 2019, alegeri cunoscute în general pentru nivelul foarte scăzut de prezență, Bucureștiul a bătut recordul cu o prezență de 52,3%, peste media națională și aproape dublu față de prezența de 26,9% întregistrată în București la alegerile europarlamentare din 2014. Aceste evoluții ar putea indica o creștere în timp a apetitului bucureștenilor pentru vot. Rămâne de văzut în ce măsură această tendință se va confirma sau nu în condiții de pandemie, dar și pe fondul unei competiții tot mai dure între principalii doi candidați înscriși în cursa pentru primar general.

În ceea ce privește situația de la nivel național, la alegerile locale din 2016 s-a înregistrat un nivel foarte scăzut al prezenței (48,4%) la un asemenea tip de scrutin, comparativ cu prezența de 56,2% înregistrată la alegerile locale din 2012.

În principalele orașe, prezența la alegerile locale din 2016 a fluctuat în funcție de factorii locali relevanți precum intensitatea competiției pentru poziția de primar sau comportamentul de vot general înregistrat în timp în localitate. Câteva exemple sunt, cred, relevante în ceea ce privește rata prezenței: Constanța (40,1%), Timișoara (28,1%), Cluj-Napoca (37,1%), Iași (33,5%), Craiova (38,3%), Brașov (37,2%), Galați (37,5%). Aceste cifre mici de prezență din marile orașe explică și raportul de prezență dintre urban (aproximativ 40%) și rural (aproximativ 60%).

În ceea ce privește votul politic de la alegerile locale din 2016, măsurat în mod tradițional prin rezultatele înregistrate la Consiliile Județene, PSD s-a clasat pe primul loc cu 35%, urmat de PNL cu 30,6% din opțiuni, ALDE cu 6,3%, UDMR (4,9%), Alianța Electorală PSD+UNPR (4,6%), PMP (4,4%). La fel ca și în 2016, și la alegerile locale din 2020, scorul politic va fi dificil de urmărit din cauza faptului că în multe zone s-au încheiat alianțe politice locale care nu mai permit adunarea simplă a scorurilor obținute de fiecare partid în parte.

Practic, în 2016, prezența mică la alegeri și o disciplină mai mare a votanților de centru-stânga (populația cu vârsta de peste 60 de ani și locuitorii din mediul rural) a ajutat PSD să câștige alegerile locale. În 2020, nivelul de prezență și mai ales structura socio-demografică a acesteia vor fi diferite. Posibil mai mare în unele zone urbane mari, comparativ cu minimele din 2016 și posibil mai mică în zone care au avut o prezență relativ ridicată în 2016. Aceștia vor fi principalii indicatori ai performanței politice de la alegerile locale care vor da tonul pentru alegerile parlamentare și pentru modul în care va fi administrată România în următorii patru ani.

***

Remus Ioan Ștefureac, este politolog, coordonator al think-tankului STRATEGIC Thinking Group (www.strategicthinking.ro) și director al companiei de cercetare a opiniei publice INSCOP Research (www.inscop.ro).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *