Skip to content
Opinii & Analize

Limitele noastre

Specialiștii care, acum câteva luni, ne spuneau că trebuie „să ne obișnuim să conviețuim cu virusul” au avut dreptate. Atâta doar că această „conviețuire” înseamnă suferință și moarte pentru mulți și nenumărate neplăceri pentru toată lumea, chiar rămasă sănătoasă. În toată emisfera nordică (Europa și America de Nord) venirea toamnei a adus o accelerare a cazurilor, iar statele se chinuie să le țină sub control cît-de cît, fără a recurge la carantina totală, precum în primăvară – soluție devenită aproape de nesuportat nu numai economic, dar și psihologic și social.

E edevărat că, în majoritatea țărilor europene, mortalitatea Corona e mult mai mică decît în primăvară, ceea ce are mai multe explicații: vîrsta mai mică a populației recent infectate, dar și metode de tratament mai bune. Din păcate, în România, deși mortalitatea e ceva mai mică decît în primăvară, ea rămîne ridicată (peste 4% în ultimele două săptămîni, față de 1% în Germania, de exemplu).

Explicația poate sta și în testarea insuficientă de la noi – ceea ce face ca un număr mare de infectați asimptomatici sau cu simptome ușoare să scape nedetectați, astfel încît decesele se raportează la o bază de calcul mai mică decît ar trebui. Se pot adăuga și deficiențele sistemului medical de la noi – mai ales deficitul de personal bine calificat și chiar cel de personal pur și simplu.

De fapt, deși tratamentele simptomatice s-au îmbunătățit în ultimele luni pretutindeni, încă lipsește un medicament eficient care să elimine virusul sau care măcar să împiedice agravarea bolii, poate cu excepția dexametazonei. Utilitatea celebrului antiviral remdesivir pare să fi fost mult exagerată, așa cum se întîmplase puțin înainte și cu hexiclorochina, și e de văzut dacă la mijloc a fost doar graba sau mai curînd o campanie profitabilă din partea companiei Gilead. Sigur, există și tratamentul „minune” aplicat președintelui Trump (Regeneron – un „coctail” de anticorp monoclonali), dar el n-a fost autorizat oficial pentru uzul comunului muritorilor nici măcar în SUA.

Lumea așteaptă nerăbdătoare autorizarea unor vaccinuri, dar, în afara unor știri de presă mai curînd optimiste despre cît de aproape ne-am afla de momentul începutului imunizării de masă cu unul sau mai multe vaccinuri, încă rămîne neclar dacă aceste vaccinuri, deja testate pe zeci de mii de voluntari, sunt eficiente și sigure și mai ales nu se știe pentru cîtă vreme vor da imunitate. Asta, dacă nu sperăm să ne inoculăm cu „Sputnik”-ul rusesc. Despre el nu știm mai nimic decît că e prezentat ca neapărat mai bun decît toate vaccinurile occidentale, mai ales decît cele făcute cu viruși luați de la cimpanzei și care, cică, îi vor transforma în cimpanzei și pe cei care se vor vaccina cu ele! În rest – suntem preveniți de autoritățile de la OMS – vaccinarea în masă va fi o operațiune logistică complexă și care va dura cel puțin un an.

În afara vaccinurilor, soluțiile de limitare a pandemiei sunt cele banale și simple: purtarea măștii în toate ocaziile publice, distanțarea fizică, aerisirea spațiilor închise, dezinfectatul mâinilor. Dar simplitatea e uneori insuportabilă: e suficient ca o anumită parte a populației să refuze aceste măsuri din diferite motive, pentru ca infecțiile să se răspîndească. De aceea unii au propus (precum doctorul Streinu-Cercel, acum cîteva luni) un lockdown de cîteva săptămîni care să oprească radical proliferarea virusului. Nu ne-au explicat însă ce se va întîmpla după ce restricțiile se vor ridica: în mod clar, reaprinderea epidemiei nu va întîrzia prea mult. Nici soluția „imunizării de turmă” naturale nu poate fi adoptată. Cazul Suediei, care a adoptat-o în primăvară, cu un număr de cîteva ori mai mare de decese decît celelalte țări scandinave, a arătat-o și nicio țară, pare-se, nu-i dispusă să mai repete experiența.

Nu rămîne decît să ne adaptăm situației, așa cum putem. Cei care se plîng prea mult și care pretind „normalitate” în diferite domenii, nu știu, din păcate, ce vorbesc. Situația nu-i deloc normală pe tot mapamondul și nici nu poate fi. Degeaba facem rachete spre a zbura pe Lună și pe Marte; degeaba știm să comunicăm aproape instantaneu pretutindeni pe glob; acest virus infim deocamdată și-a bătut joc de toate abilitățile noastre și ne arată zilnic cîte lucruri nu cunoaștem. S-ar cuveni să ne facă mai modești – deopotrivă pe simplii particulari, dar și pe experții care uneori se cred dumnezei și, nu în ultimul rînd, pe guvenanții de pretutindeni, care trebuie să-și constate, dar și să-și admită deschis limitele, dacă vor să fie credibili, spre a obține colaborarea populației. În general, dacă coronavirusul acesta ne va fi făcut să ne înțelegem mai bine limitele, poate că pandemia nu va fi trecut numai cu daune peste omenire.

1 comentariu la “Limitele noastre

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *