Jurnalistul Liviu Alexa susține că avem parte mai mult de nepreședinți decât de președinți și își argumentează ideea într-un editorial semnat pe site-ul Strict Secret.
„A existat o vreme când președintele unei țări era imaginea clară a autorității. O figură în care alegătorii vedeau nu doar o persoană, ci și speranța lor, voința colectivă exprimată democratic. Acele vremuri par să fi apus definitiv. Azi avem nepreședinți: figuri decorative, marionete care nu conduc, dar care sunt menținute în funcție ca paravane ale unor structuri obscure de putere”, susține Liviu Alexa.
El exemplifică în continuare cu situația din SUA, Franța, Germania, dar și România.
Cancerul lui Biden, recent anunțat, nu este o surpriză pentru cine urmărește politica americană. Donald Trump a punctat tăios și direct: „Boala asta era acolo de mult timp. Cine crede că metastaza a apărut peste noapte trăiește într-o lume de fantezie”.
Medicii oncologi susțin indirect acuzația lui Trump, afirmând că o boală ca aceasta, cu un scor Gleason de 9, agresivă și metastazată, evoluează lent, ani întregi, înainte de a deveni evidentă clinic. Lipsa testelor cognitive recente și obsesia lui Biden pentru autopen (semnături automate) fac plauzibilă ipoteza că liderul lumii libere nu a condus efectiv, fiind dirijat discret de echipa de consilieri și grupurile de interese care l-au plasat acolo.
Se spune nu degeaba ca Obama a avut, practic, 3 mandate…
Donald Trump – Drama unui lider capturat de conflict
Chiar și Trump, un anti-sistem declarat, pare că alunecă pe aceeași pantă a “nepreședinților”. Scandalurile recente, inclusiv conflictul public cu Elon Musk și revoltele din Los Angeles, semnalează pierderea controlului.
Trump devine treptat o figură reactivă, guvernată de impulsuri și conflicte, în loc să guverneze el însuși ȚARA, nu cu puterea instrumentelor de fortă.
Militarizarea internă a forțelor de ordine locale sub pretextul asigurării ordinii publice, fără aprobarea liderilor locali, subminează principiul suveranității statelor federate.
Intervenția din LA apare ca o manevră politică, menită să demonstreze în plan intern forță – și nu o reacție defensivă – după modelul președinților autoritari: un semnal clar despre cine deține adevărata putere.
Dar e un semnal fals. Trump are mari probleme de autoritate, după ce mâna sa dreaptă în campanie, Elon Musk, tocmai l-a distrus în câteva mesaje postate pe X. Ca să nu mai discutăm despre promisiunea neținutăa în privința încheierii conflictului din Ucraina, unde Putin l-a făcut să pară neînsemnat. Că să mai discutăm despre acțiunea lui Zelensky de a ataca cu drone linia strategică de aviație a Rusiei, FĂRĂ să îl informeze pe Trump.
Donald e praf, dupa nici 140 de zile.
Această degenerare rapidă a mandatului lui Trump subliniază încă o dată că America, indiferent de liderul ei, pare condusă de alte forțe, mai puțin vizibile, dar infinit mai puternice.
Emmanuel Macron – Marioneta lui Rothschild și a soției
Macron, produs tipic al elitismului bancar Rothschild, a fost dintotdeauna suspectat că reprezintă interesele financiare globale mai mult decât pe cele ale Franței.
Imaginea lui s-a fracturat definitiv după episodul din Vietnam, când lovitura peste față de la nevastǎ primită simbolic pe scara avionului a arătat cât de puțin autoritar este de fapt acest om. Relația sa particulară cu Brigitte Macron, mai în vârstă cu 25 de ani și considerată de mulți drept adevărata putere din umbră, nu l-a ajutat deloc sǎ parǎ un lider autentic.
Nicușor Dan – “Omul DGSE-ului francez”
Chiar și România pare prinsă în același mecanism al puterii mascate. Nicușor Dan, prezentat ca salvatorul Bucureștiului și apoi propulsat spre candidatura prezidențială, e suspectat de conexiuni adânci cu Franța și serviciile sale de informații. Vizita șefilor serviciilor secrete franceze în plină campanie electorală și interferențele subtile, dar constante, ale diplomației franceze semnalează clar că Dan ar putea fi doar o altă marionetă instalată de o putere străină. E un scenariu clasic al unei democrații slabe: lideri aparent independenți, dar profund dependenți de interese externe.
Consecințele guvernării de carton
Acești nepreședinți – Biden, Trump, Macron, Sarkozy, Merz sau Nicușor Dan – au devenit norma unei lumi unde democrația este doar un decor. În spatele cortinei, adevărații decidenți sunt corporațiile globale, serviciile de informații străine și grupurile de influență financiară.
Rezultatul este devastator: erodarea rapidă a încrederii publicului, criza profundă a legitimității politice și riscul major al unor decizii cruciale luate fără responsabilitate reală și fără consultare democratică autentică”, concluzionează Liviu Alexa.
