Mă uit stupefiat cum, de cîteva zile, se discută în toate registrele și pe toate tonurile despre loteria guvernamentală a bonurilor fiscale. De la milionul (de lei) pus la bătaie (o sumă deloc de neglijat dacă e împărțită în doi, trei sau, hai, chiar zece, da’ ce zic eu zece, hai o sută de oameni), s-a ajuns la sume care l-ar jena și pe un cerșetor serios după o zi de milogeală: 225 de lei pentru fiecare cîștigător la loterie, ÎNAINTE de impozitare (deci vorbim de peste 4.000 de cîștigători).
Ăsta e momentul în care grozăvia se descoperă: “întîmplător”, la loterie au ieșit cîștigătoare bonurile între 6 (șase) și 7 (șapte) lei, adică bonuri care înseamnă cîteva pîini și cîteva felii de salam sau cîteva kilograme de cartofi din cei mai ieftini sau alte asemenea produse de bază la prețuri de en gros. Majoritatea celor care citiți acele rînduri nu ați păstrat, probabil, niciodată un bon de o astfel de valoare, l-ați lăsat la casă (dacă l-ați primit). Majoritatea celor care citiți acest text nu v-ați obosit (probabil nici măcar nu v-a trecut prin cap) să căutați astfel de bonuri și, cu atît mai puțin, să participați la loteria bonurilor fiscale. Iar dacă, totuși, ați făcut-o, sînt aproape sigur că nu o veți mai face după ce ați văzut rezultatul primei trageri a acestei loterii a sărăciei fiscalizate.
Pentru că, de fapt, la mijloc e doar o imensă păcăleală abjectă și cinică. Nu, nu avem de-a face cu o loterie, pentru că loteria se rezumă la un principiu foarte simplu: mulți cotizează cu foarte puțini bani pentru ca, la final, potul cel mare, uneori fabulos, să fie cîștigat de foarte puțini, dacă nu chiar de unul singur. Deci, în rezumat: foarte mulți dau cîte foarte puțin iar la final foarte puțini cîștigă foarte mult. Ăsta e mirajul adevăratei loterii: cîștigul nemuncit, dar enorm, cu o investiție infimă, pe care și-o permite oricine.
Ce ne propune Ponta, însă? Ne propune o împărțire a sărăciei, omoară chiar conceptul de loterie: da, foarte mulți participă cu foarte puțin dar, la final, cîștigă la fel de puțin. E, practic, o mare și nesimțită iluzie a cîștigului. Însă nu e nici un cîștig, pînă la urmă, e doar o goană disperată după încă o mică pomană, după un meschin bacșiș pe care un bolnav din aparatul de imagine al lui Ponta s-a decis să-l vîndă celor morți de foame ca pe o loterie.
Totul e o imensă fraudă morală, o stupefiantă manipulare la nivel național. Sîntem într-un experiment social la scara unei populații de 20 de milioane, pus la cale de un populist plin de rahat care vrea să-și salveze scaunul de premier.
Un premier este, în cele din urmă, un administrator. În sarcina acestui administrator cade responsabilitatea unor investiții inteligente care să facă profitabilă prăvălia. Ponta, însă, nu administrează decît sărăcia, pe care o distribuie cît mai uniform, dar nu e în stare să creeze profit.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
