Lucian Croitoru (BNR): Să reținem trei cuvinte – creion, tăiat, taxă

Să vă explic ce este această taxă, cum s-a ajuns la ea și de ce cred că și cel care a inventat-o ar renunța la ea.

Imediat după ce Sistemul de la Bretton-Woods a căzut a apărut o fluctuație majoră a cursurilor de schimb între monedele oncidentale, care a durat ceva timp. Pentru a limita numărul de tranzacții de schimburi valutare, Tobin (laureat Nobel), un economist keynesist, a propus ceea ce se va numi în jargon „taxa Tobin”, adică un impozit pe acele tranzacții valutare. Apoi au apărut și alte idei la fel de proaste, care au extins aplicabilitatea pe tot felul de tranzactii financiare. Și UE a vrut o astfel de taxă și a pierdut vreo 10 ani, dacă nu mai mult, în discuții despre o astfel de taxă, discuții încheiate fără vreun rezultat notabil, după ce a fost propusă în urma crizei financiare din 2008.

Voi face o paralelă între Keynes și Tobin.

Keynes i-a spus cândva lui Hayek că „Teoria Generală” a fost valabilă pentru un moment precum criza economică din perioada 1929-1933, dar că nu ar fi valabilă în alte condiții. Remarca venea ca răspuns la informația pe care i-o dăduse Hayek, care citise în ziare că Joan Robinson și Roger Khan (studenți ai lui Keynes) doreau politici monetare inflaționiste în 1946. Keynes i-a spus chiar că o să iasă public cu un discurs împotriva propunerilor. Hayek spune că Keynes ar fi reușit să întoarcă opinia publică împotriva acelor politici, căci putea vorbi într-un mod care vrăjea auditoriul.

Similar, cred că Tobin s-ar întoarce el însuși împotriva epigonilor care au ajuns să apeleze la această taxă în condiții total diferite față de ce a propus el. Dar chiar propunerea lui este împortiva pieței, indiferent de condiții.

Deci, să reținem trei cuvinte: creion, tăiat, taxă”, a explicat Croitoru pe pagina sa de Facebook.