Skip to content
Politică

Lucian Davidescu, România Curată: De ce este important Gheorghe Mușat în povestea lui Iulius Filip

Lucian Davidescu (romaniacurata.ro)

”Iulius Filip este poate eroul necunoscut al României ultimelor trei decenii și jumătate. Chiar dacă azi nu mai poate măcar vorbi, tot a reușit prin curajul lui să răstoarne o lume – să-i forțeze pe anticomuniști să cauționeze legalitatea socialistă, pe foști securiști să se alinieze sub stindardul anticomunismului, pe luptători pentru adevăr să adopte principiile gazetărești ale Pravdei, pe intransigenți să întoarcă capetele în altă parte dar să ardă de nerăbdare ca subiectul să dispară odată de pe agenda publică”, scrie Lucian Davidescu pe romaniacurata.ro.

Redăm mai jos continuarea editorialului:

Iulius Filip i-a învins pe toți. A devoalat o întreagă mascaradă, întreținută cu talent în tot acest timp.

Președintele și-a făcut timp să-i dea o medalie, procurorul general a găsit de cuviință să își ceară pensionarea – doar-doar se vor opri pagubele aici.

Dar nu se opresc. Pentru că nici decorațiile și nici persoana lui Augustin Lazăr n-au fost cu adevărat importante vreun moment. Importantă este presiunea publică de a se afla adevărul… tot adevărul.

Care este sistemul care i-a permis în-curând pensionarului Lazăr să ajungă până la vârf?

În lipsă de ancore, întrebarea aceasta ar fi rămas retorică. Însă o primă astfel de ancoră – amețitoare prin semnificațiile ei – a apărut în momentul în care Sorina Matei a descoperit o notă informativă despre Iulius Filip dată de colegul de celulă Gheorghe Mușat. Nota era în spațiul public de aproape 10 ani, disponibilă la o căutare pe Google, dar nimeni nu-și mai aducea aminte de ea.

„[N]umele meu este adus într-o dispută intens mediatizată a cărei miză nu sunt eu”, ne scrie domnul Mușat într-un răspuns la o scrisoare deschisă în care îl rugam să aducă Belciugul de la Aiud ca memorial în București, în fața prestigiosului sediu al casei de avocatură Mușat și Asociații.

Este adevărat, nici d-l Gheorghe Mușat nu este o miză. Dar este cu siguranță un personaj cheie în povestea lui Iulius Filip, în mult mai mare măsură chiar decât Augustin Lazăr sau alții, și urmează să explic de ce.

D-l Gheorghe Mușat a fost coleg de celulă la Aiud cu Iulius Filip și alți deținuți politici. Nu este încă foarte limpede de ce a ajuns acolo. Spune că pentru autodeconspirare. Istoricul Mădălin Hodor susține că ar fi fost o faptă de delapidare. Pentru Securitate, oricare dintre cele două fapte era într-adevăr la fel de gravă ca o infracțiune politică. Totuși, nici măcar d-l Mușat nu susține că ar fi fost un disident, doar că a suferit la fel de mult.

Despre calitatea de turnător, și aceasta este discutabilă. Unii deținuți au dat note informative, alții nu. Dintre cei care au dat, unii s-au înțeles între ei ce să scrie astfel încât să nu-și facă rău reciproc, așa cum s-a văzut în cazul lui Marin Iancu. La Gheorghe Mușat nu este la fel de clar dacă a făcut parte sau nu dintr-un astfel de aranjament, dar este o variantă plauzibilă. Sigur, tot plauzibilă este și cea că în acest fel și-a ispășit păcatele față de Securitate, pentru a fi eliberat după executarea a mai puțin de jumătate din pedeapsă.

Mai puțin plauzibilă este explicația că ar fi plătit pentru naivitatea de a crede că dacă intri la Școala de ofițeri de la Băneasa ieși avocat și încă câteva detaliate de Radu Soviani.

Aceste lucruri vor fi clarificate atunci când vor fi făcute publice sentința de condamnare și decizia de eliberare condiționată. Cea din urmă a fost semnată oare tot de Augustin Lazăr? Și erau îndeplinite „criteriile legale”?

Dar chiar și aceste lucruri contează mai puțin – că măcar Gheorghe Mușat n-a căutat apoi funcții politice sau publice. Traseul profesional în domeniul privat este relevant dintr-o altă perspectivă.

În timp ce majoritatea foștilor deținuți de la Aiud și din alte locuri ale terorii își găsesc cu greu locul și în noua societate, Gheorghe Mușat, cu 11 ani de muncă în Securitate (1972-1983), 4 ani de temniță (1984-1988), doi ani taximetrist de noapte etc. (1988-1989) își deschide începând în 1990 o casă de avocatură de mare succes.

Reușește să reprezinte simultan clienți din toate zonele politice, chiar și din tabere aparent opuse, în litigii cu mize uriașe – Klaus Iohannis, Dan Voiculescu, Ludovic Orban, Sebastian Ghiță etc. Se bucură chiar de încrederea Ioanei Băsescu sau a Ioanei Tăriceanu, care lucrează pentru o vreme la casa de avocatură.

Însă atunci când izbucnește scandalul Iulius Filip, este evitat de cel mai vocal canal media pe subiect, Antena 3, deși Gheorghe Mușat are cu siguranță lucruri de povestit.

Oare le-a povestit deja câte ceva, sub protecția anonimatului? Dacă da, indiferent de motivații, mulțumim – meritam să aflăm!

Dar e clar că încă n-am aflat mare lucru. De exemplu, cine deține cheia cufărului cu secrete din care a fost scos dosarul Augustin Lazăr într-un moment în care el nu mai reprezenta vreo mare miză. Domnul Mușat, care a fost în pușcărie și care ulterior a reușit să colaboreze excelent cu toată clasa politică, ar putea avea măcar o bănuială bine-documentată.

Sunt lucruri pe care nu le poate spune, de la adăpostul privilegiului relației avocat-client. Dar sunt cu siguranță și lucruri pe care le-a știut tot timpul sau le-a aflat în atâția ani de conexiuni la vârful politicii, justiției și afacerilor.

Cine sunt cei care, la fel ca Augustin Lazăr și poate cu fapte mult mai grave la activ, au avansat până spre vârful sistemului de putere din România de după 1989?

Care dintre ei au contribuit la devalizarea economiei și la jaful banilor publici?

Cine și cu ce instrumente a orchestrat blaturile sau loviturile de teatru politice ale ultimilor 30 de ani?

Deci, cine s-a cățărat pe Belciugul de la Aiud și pe victimele lui pentru a acumula putere și bani?

Domnule Gheorghe Mușat, societatea v-ar fi recunoscătoare să afle aceste lucruri, însă față de foștii colegi de celulă aveți de-a dreptul o obligație morală să le spuneți public.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *