PSnews

Opinii

Marea Unire, înfăptuită ori mult prea devreme ori mult prea târziu

Străbunicii şi bunicii noştri s-au grăbit să facă Marea Unirii în 1918. Dacă ar fi bănuit măcar că, după un veac, ţara pentru care au riscat tot şi chiar au murit uneori va fi condusă de Liviu Dragnea şi guvernată de Viorica Dăncilă, înaintaşii noştri s-ar fi gândit cu siguranţă de cel puţin două ori. Sau măcar ar fi luat în calcul lăsarea deoparte a Teleormanului lăsînd astfel PSD-ul de astăzi fără pepiniera de şefi de Camere parlamentare şi de miniştri. Pentru asta însă ar fi trebuit ca Dragnea, Dăncilă, Dan etc., să fi apărut în viziunile lui Nostradamus iar acesta să fi tras un semnal de alarmă în catrenele sale. Asta în lipsa mamei Omida, care s-a născut mult prea târziu şi ca urmare nu le-a putut citi la timp făptuitorilor Marii Unirii, în cărţi sau cafea, tristul viitor de care va avea parte România lor iubită.

Dată fiind lipsa de viziune temporală a marilor noştri înaintaşi, iată-ne ajunşi la împlinirea unui veac de ţară mare şi împlinită. Împlinită însă doar pe hartă şi în realitate dezbinată şi separată mai rău ca la începutul secolului XX.

Iar fisurile sunt şi mult mai grave din moment ce astăzi nu se stuchesc doar românii cu maghiarii, ci şi românii cu români. Motive sunt cu carul: unii iubesc PSD-ul şi pe Dragnea, alţii îi iubesc pe Iohannis şi pe Kovesi. Unii vor să-i vadă pe politicieni în zeghe, alţii vor să fure cu legea-n mână. Unii vor să stea cu burta la soare şi statul să le plătească păpica şi berica, alţii dau în fiert la gândul că banii pe care îi dau ei pe taxe şi impozite sunt cheltuiţi de şi pentru toate putorile.

Drept este că România a înregistrat în ultima sută de ani şi multe recorduri. Este de exemplu ţara cu cele mai puţine autostrăzi, cu cele mai prost utilate şi infecte spitale, cu cei mai mulţi politicieni agramaţi, cu o birocraţie absolut înspăimântătoare. De asemenea, deţinem fără doar şi poate recordul şi la reforme, care sunt îndeobşte complet inutile dar multe. O altă reuşită de excepţie este readucerea căilor ferate la nivelul secolului XIX, fapt care şi demonstrează tuturor că românii pun într-adevăr mare preţ pe tradiţie.

Iar cum tradiţie înseamnă şi mersul pe jos sau cu căruţa, traversat râul prin vad, apelatul la babe atunci când dă boala peste tine, nu este nicio problemă dacă România mileniului III duce lipsă de spitale şi de drumuri care să străbată munţii şi să lege între ele toate regiunile, de exemplu.

Cum nu-i bai şi dacă este condusă de oameni despre care te-ai gândi de două ori dacă să-i angajezi ca portari sau oameni de serviciu.

Principalul este că ţara e unită şi sărbătoreşte acum Centenarul. Evident, nu şi în zona Harghita şi Covasna, unde maghiarii fac astăzi legea, aş cum făceau şi înainte de Trianon. Acolo e an de doliu, aşa cum premierul Ungariei a avut amabilitatea să ne informeze ca nu cumva să facem greşeala de a-i mai deranja pe maghiarii lui. Care or fi ei cetăţeni români, dar cum nu ştiu să citească/vorbească româneşte nimeni nu le poate pretinde să fie la curent cu ce scrie în buletinele lor.

Iar dacă tot am petrecut aşa primele şapte luni din anul Centenar, aşa o vom duce şi mai departe. În fond 2018 se va termina tot cu actuala clasă politică şi tot cu PSDragnea la conducere. Să ne fie de bine, dacă asta este tot ce am putut noi face cu România moştenită de la generaţia care a făcut Marea Unire de la 1918.

 

 

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi