Skip to content
Societate

„Marinăria nu înseamnă doar contrabandă cu blugi şi cafea, ci şi tragedii”. Amintirile comandantului de cursă lungă Laurenţiu Mironescu

omao.noaa.gov

Comandantul de cursă lungă Laurenţiu Mironescu rememorează anii studenţiei când a realizat că marinăria nu înseamnă doar contrabandă cu blugi şi cafea, ci şi tragedii.

Într-o postare pe pagina de Facebook, fostul comandant de cursă lungă Laurenţiu Mironescu, în prezent expert CERONAV, explică motivul pentru care în fiecare an, de Ziua Marinei, depune o coroană de flori la monumentul marinarilor din Constanţa

În decembrie 1988 eram în anul 3 de Institut de Marină, la compania sportivă şi, mărturisesc, singurul gând, constant, în fiecare zi, a perioadei cu pricina era cum să plec din şcoală, dacă se poate, la cât mai puţin timp după ce am intrat. Iar tot acest conflict intern a fost zgâlţâit de tragedia navei Sadu, prima ocazie cu care am realizat că marina comercială nu se reduce la plecatul pe-afară, blugi prespălaţi, cafea, gumă de mestecat şi pulovere din mohair de la turci. 

Ştiam din bârfe ce s-a întâmplat, o navă de-a noastră, venită în balast de la Galaţi, cu echipaj redus, neavând intrare la sosire, a ancorat aproape de digul de larg al portului Constanţa. Până să intre s-a montat marea, ancora n-a ţinut, motorul principal n-a lansat până nava nu s-a sprijinit pe stabilopozi … când a lansat degeaba şi nava s-a dus la fund şi 15 băieţi s-au dus cu ea sau loviţi de dig, jupânul inclusiv.

Bârfa n-a mai fost bârfă până când, alături de alţi băieţi de la compania sportivă, l-am însoţit pe ultimul drum pe unul dintre cei 15, Adrian Preda, absolvent cu un an înainte şi tot sportiv. Nu am să uit câte zile oi avea cum maică-sa povestea cu o linişte de-ţi tăia venele: ştiţi, măi copii, l-am făcut târziu pe Adi … şi-a vrut el să se facă marinar neapărat.

Când era student şi pleca de-acasă, mă uitam de-aici, din balcon, cum se suia în tramvai spre Institut, în uniforma asta frumoasă … stăteau pe diagonală de poşta din Tomis III, la un bloc d-ăla, de 10 etaje, cu intrarea prin curtea din spate, Adi Preda singurul copil iar drama asta i-a lăsat fără lacrimi şi fără scop ambii părinţi.

La Adrian Preda se duce gândul meu când duc eu o coroană de flori la monumentul eroilor marinari, în preziua Zilei Marinei. Poate nu e neapărat monumentul marinei comerciale, eroii pomeniţi sunt cei care şi-au dat viaţa în lupte pentru ţară şi nu în gura portului Constanţa, într-o zi de decembrie care nu anunţa nimic deosebit, dar, pentru mine, Preda Adrian înseamnă eroismul vieţii pe mare, aşa cum am ştiut-o eu, şi, chiar dacă nu l-am cunoscut decât din vedere, el şi familia lui merită un gând şi o floare chiar şi după 30 de ani. Şi, de fapt, aşa merită toţi ai noştri, duşi în valuri sau incendii sau coliziuni, insuficient pomeniţi de ţara asta jenată de propriul pavilion“.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *