Marius Oprea: Revista 22 NU a demonstrat că Ioan Aurel Pop a fost omul Securității! EXCLUSIV

Istoricul și scriitorul Marius Oprea confirmă, în exclusivitate pentru PSnews.ro, că lista publicată de Revista 22 – privitoare la cei peste două sute de colaboratori păpușați de UM0225, structură a Securității care îi urmărea pe exponenții emigrației românești – reprezintă un document a cărui autenticitate nu poate fi contestată, dar avertizează că avem de-a face cu ”o listă de lucru, o bază de date provizorie” care nu poate demonstra că anumite persoane – printre care Ioan Aurel Pop, recentul președinte al Academiei Române, și Radu G. Țeposu, critic literar, eseist și gazetar (decedat în 1999) – au colaborat cu poliția politică ceaușistă. Istoricul subliniază că, până în prezent, nu au fost publicate documente conexe de natură să demonstreze că toți cei care apar pe listă au fost, într-adevăr, informatori ai Securității.

În această ordine de idei, Oprea susține că autorul articolului din Revista 22 – l-am numit pe Mădălin Hodor, investigator al CNSAS – a încălcat în mod flagrant Regulamentul intern al Consiliului, existând posibilitatea să fie chemat în instanță sub acuzația de abuz în serviciu:”Eu nu știu ce a fost, dacă a fost ceva, în capul acestui Mădălin Hodor, cel care a publicat lista. Până la urmă… el este investigator al CNSAS, sau este jurnalist? Nu numai că a încălcat normele deontologice și Regulamentul intern al CNSAS, dar acuzațiile proferate de el au iz penal – și mă refer, printre altele, la abuz în serviciu!”. PSnews.ro vă prezintă declarațiile lui Marius Oprea.  

O listă de lucru a Securității

”Confirm autenticitatea documentelor publicate în Revista 22. Indubitabil, avem de-a face cu înscrisuri întocmite de Securitate, însă este nevoie de o clarificare esențială: documentul la care ne referim reprezintă o listă de lucru a Securității, ceea ce înseamnă că nu toți cei care apar acolo cu nume și prenume au fost colaboratori. Am mai răsfoit astfel de documente. În realitate, lista publicată de Revista 22 conține, pe lângă numeroși informatori asupra cărora nu am niciun dubiu, și o serie de nume pe care Securitatea își propunea să le racoleze.În dreptul lui Ioan Aurel Popa apare un ‹nu›, ceea ce – e evident – nu înseamnă un ‹da›. Pe cale de consecință, și în lipsa altor documente care să-i probeze fără niciun dubiu colaborarea, nu-l poți acuza pe Popa că a fost informator, tocmai pentru că nu ai probe în acest sens.

Absența unor documente probatoare conexe

Repet: avem de-a face cu o listă de lucru, cu un soi de bază de date provizorie care conține, pe lângă numeroși informatori veritabili, și niște nume ce ridică, indiferent de cum ne-am raporta la această problematică, multiple semne de întrebare. În primul rând, în absența altor documente, nu putem avea certitudinea că unii dintre oamenii enumerați acolo fuseseră sau nu încă, la momentul redactării listei, protagoniștii unei tentative de racolare din partea Securității. Nu știm dacă au acceptat sau dacă au refuzat colaborarea. Primul pas era obținerea acceptului din partea persoanei vizate, următoarea etapă fiind obținerea acceptului din partea PCR, ceea ce nu era deloc ușor, întrucât Ceușescu era obsedat de ideea ca partidul să controleze Securitatea, și nu invers.

Tăcerea mormintelor. Cazul lui Radu G. Țeposu

Voi da un singur exemplu de nume aflat pe acestă listă despre care eu nu voi crede în vecii vecilor că a fost un informator al Securității – regretatul Radu G. Țeposu, critic literar, eseist și gazetar, fost director al revistei Cuvântul. La începutul anilor ’90, Țeposu mi-a mărturisit că Securitatea încercase să-l racoleze, dar el a refuzat colaborarea. Poate că nu l-aș fi crezut dacă nu aș fi publicat în Cuvântul, chiar la îndemnul lui Țeposu, numeroase liste cu agenți ai Securității, dar și anchete usturătoare la adresa unor granguri securiști. De ce m-ar fi susținut Țeposu, dacă ar fi fost omul poliției politice?! Mai mult chiar, articolele mele din Cuvântul i-au înfuriat la culme pe securiștii vizați, care nu m-au amenințat numai cu procese, ci și cu moartea, dar Țeposu m-a sprijinit de fiecare dată și a publicat informații care loveau puternic în Securitate. De ce ar fi făcut-o, dacă ar fi fost omul Securității?! În condițiile în care Țeposu e mort, Dumnezeu să-l odihnească, el nu se mai poate apăra acum de aceste acuzații care, subliniez, consider că sunt nefondate în ceea ce-l privește. Fac precizarea că lista publicată în Revista 22 conține și numele altor persoane decedate, al căror punct de vedere nu îl vom putea afla niciodată, și, în absența unor documente conexe, memoria le va rămâne pătată, ceea ce nu este deloc corect.       

Acuzații la adresa lui Mădălin Hodor

Eu nu știu ce a fost, dacă a fost ceva, în capul acestui Mădălin Hodor, cel care a publicat lista. Până la urmă… el este investigator al CNSAS, sau este jurnalist? Investigatorii CNSAS încasează un spor de confidențialitate și depune un jurământ de confidențialitate, drept pentru care consider că ar fi fost normal să nu publice absolut orice găsește în arhive, fără să pună pe masă o investigație în adevăratul sens al cuvântului, care să se bazeze pe documente conexe și care să probeze, dincolo de orice dubiu, că toate persoanele enumerate acolo au colaborat cu Securitatea. Verdictele lui Hodor ar fi trebuit să fie rodul unei investigații aplicate, nu efectul descoperirii unei liste. Pe lângă numeroșii informatori veritabili, acolo apar și oameni care, în lipsa unor probe concludente, nu au nicio vină că au fost etalați pe o listă de lucru a poliției politice. Finalmente, de ce să acceptăm, pe nerumegate, versiunea Securității?

Abuz în serviciu?

Nota bene: o parte dintre numele de pe listă nici măcar nu apar în cartoteca Securității, ceea ce înseamnă că nu au avut nicio legătură cu Securitatea, că nu existau pentru Securitate până în momentul în care aceasta i-a luat în calcul și i-a pus pe o listă de lucru cu scopul de a aduna informații despre ei în vederea unei posibile racolări. Mădălin Hodor nu numai că a încălcat normele deontologice și Regulamentul intern al CNSAS, dar acuzațiile proferate de el au iz penal – și mă refer, printre altele, la abuz în serviciu! Consider că CNSAS trebuie să iasă cu o poziție oficială în ceea ce privește derapajul lui Mădălin Hodor.  

De ce nu sunt trași la răspundere securiștii?!

Pe de altă parte, nu cred că există bucurie mai mare pentru securiști decât să vadă cum sunt târâți prin mocirlă și o serie de oameni care au avut tăria să-i refuze. De altfel, în România, opinia publică este în continuare interesată, în special, de colaboratorii Securității, și nu de securiștii ca atare, ceea ce reprezintă o eroare gigantică. Avem datoria să-i deconspirăm pe turnătorii și colaboratorii Securității, dar ținta principală trebuie să fie securiștii care au trimis oameni la tortură, pușcărie și moarte, care ne-au abuzat și ne-au hăituit semenii. Este halucinant că bestiile astea nu pățesc nimic din punctul de vedere al justiției, deși e de ajuns să te uiți la finalul dosarelor, unde îi găsești cu tot cu semnături”, a declarat istoricul Marius Oprea, în exclusivitate pentru PSnews.ro.