Skip to content
Politică

Mărturii șocante din infernul Colectiv: Iau un pumn de pastile pe zi!

Mărturii șocante din infernul Colectiv: Iau un pumn de pastile pe zi!.

Astfel, una dintre victimele incendiului din Colectiv Adina Apostol a vorbit despre perioada grea în care a trecut.

Aceasta a stat mai bine de o lună în comă și în continuare se află în Bruxelles, acolo unde urmează un tratament ce costă 50.000 de euro pe lună. Adina va trebui să urmeze acest tratament încă un an și jumătate, iar sponsorizarea statului român va fi doar până în luna august.

„Eu am ajuns destul de târziu în Colectiv, cu maximum 20 de minute înainte de focul de artificii. Nu pot spune decât că totul s-a petrecut cu o viteză incredibilă.

În câteva secunde, mai mult de jumătate din club era cuprins de niște flăcări imense. Când am ajuns în container – trecuseră doar câteva secunde de la aprinderea buretelui – și ne-am blocat acolo, mi-am dat seama ca nu mai am nicio șansă să ies. Eram conștientă că va veni peste noi focul din interior. Nu așteptam decât blackout-ul… să mor…

Apoi, când am simțit focul acela pe mâini, pe spate, pe cap… mi-am pierdut cunoștința și m-am trezit în momentul în care băieții de afară încercau să spargă lacătul de la ușa de metal a containerului, făcând foarte mult zgomot.

Așa am reușit să mă trezesc, să strig după ajutor și să întind mâna afară. În acel moment, un băiat m-a apucat de mână și m-a tras afară. Din păcate, nu îmi amintesc cine este sau cum arată.

Știu doar că m-a întrebat dacă sunt ok, însă apoi am plecat puțin mai departe, să fac loc altora care aveau să iasă”, a declarat Adina Apostol, potrivit b1.ro.

După tragedia din seara de 30 octombrie, tânăra a fost internată la spitalul Elias, fiind apoi transferată în Belgia cu arsuri de 50% pe suprafața corpului. Aceasta se află în perioada de recuperare, care este destul de grea din cauza arsurilor pe care le-a suferit.

„Recuperarea a decurs și decurge în continuare foarte greu. Am dureri, mâncărimi, usturimi și bășici ce se transformă în răni care se vindecă foarte greu, în două-trei săptămâni.

Imediat ce am putut vorbi, i-am spus mamei că, dacă nu ajungeam aici, nu aveam nicio șansă să supraviețuiesc. Aici, în Belgia, m-am născut pentru a doua oară – adică pe data de 7 noiembrie 2015″, a a spus tânăra.

„Trec printr-o perioadă destul de greu de suportat. Nici măcar nu mai pot dormi din cauza mâncărimilor și usturimilor. Iau medicamente împotriva durerii cam din două în două ore – un pumn de pastile pe zi.

Cât despre întoarcerea definitivă în țară, nu știu nimic exact. Mi-e dor de casă, dar vreau să vin după ce mă recuperez, pentru că în țară nu voi putea face mare lucru.

Aici fac minimum două ore de kinetoterapie pe zi, iar prietenii mei din țară fac doar câte 15 minute, de două ori pe săptămână. Dacă aș veni acasă, în scurt timp nu aș mai putea să-mi folosesc mâinile”, a mai spus aceasta.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *