Cele două statui ale lui Gheorghe Hagi din incinta sălii de conferințe de la „Academia Hagi” au ceva înfricoșător în ele: automat, gândul te duce la strigătul aproape disperat al lui Hagi din 1998 – acel „Ar trebui să ne faceți statuie!” rostit într-un moment în care căpitanul „tricolorilor” prezicea, aproape profetic, căderea în neant a fotbalului românesc. În plus, e un sentiment tare ciudat să vorbești cu Gheorghe Hagi într-un astfel de spațiu, flancat de cei doi „idoli” din bronz. Hagi pare să fi coborât însă de pe soclul statuii pe care unii s-au grăbit să i-o ridice și trudește în prezent la proiectul său de suflet: o academie de fotbal care – în timp și prin metode deopotrivă lăudate și contestate – a cizelat niște jucători care, de bine de rău, au reușit să califice România – după o pauză de 7 ani – la un turneu final de fotbal.
Îmbrăcat într-un costum de trening albastru, Gheorghe Hagi coboară din SUV-ul parcat în fața academiei de fotbal care-i poartă numele. Pe ușile din față ale mașinii e inscripționat numărul „10”. Sub el, mesajul „Echipa Hagi”. Spațiul destinat conferințelor, briefingurilor ori interviurilor e, practic, o sală a trofeelor, plină de cupe medalii și diplome. Plus două busturi ale lui Hagi.
Primul, plasat într-un colț al încăperii, lângă o plasmă TV, ne arată un Hagi încremenit cu mâna la inimă – o imagine binecunoscută fanilor fotbalului din momentele în care travelling-ul camerei se oprea pe chipul său în timpul intonării imnului României dinaintea unui meci al Fostei Naționale.
Al doilea ne înfățișează un Hagi al cărui chip aduce mai degrabă cu cel al personajului Colossus din filmele Marvel cu supereroi.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
