Declarația recentă a președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României, Mihai Daraban, privind o posibilă mutare a bazei militare americane de la Ramstein, Germania, la Mihail Kogălniceanu, România, deschide un nou capitol în poziționarea geostrategică a țării noastre în cadrul alianței transatlantice. În contextul revenirii administrației Trump la Casa Albă și al unei relații economice consolidate între România și SUA, această ipoteză capătă greutate și promite implicații semnificative, atât pentru securitatea regională, cât și pentru statutul României pe harta geopolitică a Europei.
Mihail Kogălniceanu – pivot estic al NATO?
Baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, situată în județul Constanța, a devenit în ultimii ani un element central în arhitectura de securitate a NATO pe flancul estic. Această locație oferă avantaje strategice semnificative, transformând-o într-un potențial pivot operațional pentru forțele americane și aliate în Europa de Est.
Mihail Kogălniceanu este amplasată la aproximativ 30 km de Marea Neagră, într-o zonă care permite acces rapid către Balcani, Caucaz și Orientul Mijlociu. Având în vedere tensiunile tot mai mari din regiune și conflictele active sau potențiale (Ucraina, Transnistria, Siria, Marea Neagră), baza oferă o platformă ideală pentru reacție rapidă, dislocare de forțe și operațiuni de supraveghere.
Această poziționare o face comparabilă cu o „placă turnantă” pentru operațiunile NATO în zona sud-estică a Europei și în proximitatea frontierelor euro-atlantice. După 2014, în contextul anexării Crimeei de către Rusia, baza de la Kogălniceanu a cunoscut o extindere majoră a capacităților sale.
Potrivit datelor oficiale, capacitatea bazei este proiectată să susțină peste 10.000 de soldați în scenarii de desfășurare completă, ceea ce o plasează între cele mai importante facilități americane din Europa, alături de Ramstein (Germania) și Aviano (Italia).
Baza a găzduit deja mii de soldați americani, în cadrul rotațiilor de trupe și al exercițiilor NATO, precum „Defender Europe”, „Atlantic Resolve” sau „Saber Guardian”. Dacă baza de la Ramstein ar fi înlocuită sau parțial relocată la Mihail Kogălniceanu, România ar prelua un rol cu greutate nu doar militară, ci și politică în regiune. Bucureștiul ar deveni un nod principal în gestionarea relațiilor dintre NATO și țările din vecinătate – de la Ucraina și R. Moldova, până la statele din Caucaz sau Balcani.
În același timp, România ar putea găzdui mai frecvent summituri de securitate, ar deveni parte din decizii strategice mai importante și ar beneficia de informații și tehnologii militare sensibile.
Impact economic și dezvoltare regională
Mutarea unei baze militare de talia Ramsteinului în România, chiar și parțial, ar genera și un val semnificativ de transformări economice și sociale în zona Dobrogei, cu efecte care s-ar putea extinde la nivel național. De la investiții în infrastructură, la dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare, turism și servicii, județul Constanța ar putea deveni un pol de creștere economică accelerată.
Prezența militară americană atrage automat finanțări directe și indirecte. În cazul bazei Mihail Kogălniceanu, se pot anticipa din start investiții directe în infrastructura militară și civilă, prin programe precum „European Deterrence Initiative” sau alte forme de cooperare bilaterală. Acestea vizează reabilitarea drumurilor, căilor ferate, modernizarea aeroportului civil, consolidarea rețelelor energetice și de comunicații.
În al doilea rând, ar facilita dezvoltarea parteneriatelor public-private pentru extinderea facilităților logistice, alimentare, medicale sau educaționale necesare pentru suportul trupelor și familiilor acestora. O bază militară extinsă presupune, în mod direct, mii de angajați: personal civil român, firme contractate, lucrători în construcții, întreținere, servicii alimentare, securitate etc.
Estimele bazate pe experiențele altor țări precum Germania sau Italia indică faptul că fiecare loc de muncă militar american poate genera 2-3 locuri de muncă civile indirecte. Așadar, chiar și o desfășurare de 5.000–6.000 de militari ar putea conduce la crearea a peste 10.000 de locuri de muncă în economie.
Consolidarea parteneriatului strategic cu SUA
În al treilea rând, o eventuală relocare a unei părți semnificative a operațiunilor bazei americane de la Ramstein la Mihail Kogălniceanu nu ar reprezenta doar o decizie logistică, ci un semnal politic puternic: România ar fi recunoscută nu doar ca un aliat de încredere, ci ca un partener strategic esențial pentru interesele de securitate ale Statelor Unite în regiunea extinsă a Mării Negre și nu numai.
România este deja parte a Parteneriatului Strategic cu SUA încă din anul 1997, consolidat constant prin cooperare în domenii cheie: securitate, energie, comerț, stat de drept. Cu toate acestea, o astfel de mutare ar însemna o escaladare semnificativă a angajamentului american față de România, comparabilă cu statutul pe care îl au Polonia sau Germania în relația transatlantică.
Această evoluție ar plasa Bucureștiul în centrul planificării strategice americane pentru flancul estic al NATO, iar România ar deveni o punte de legătură între Europa Centrală și Marea Neagră, un rol tot mai important în arhitectura de securitate a regiunii.
Un rol mai activ al SUA în România ar amplifica și profilul diplomatic al țării, atât în cadrul NATO, cât și în Uniunea Europeană. România ar putea deveni vocea de referință pentru regiunea Mării Negre în discuțiile de securitate euroatlantică și un actor influent în Inițiativa celor Trei Mări, datorită sprijinului politic și economic american.
În concluzie, ipoteza lansată de Mihai Daraban privind mutarea bazei americane de la Ramstein la Mihail Kogălniceanu nu este doar un exercițiu de imagine, ci o posibilă transformare de proporții pentru poziția strategică a României în Europa. Dacă acest scenariu se concretizează, țara noastră ar deveni un pilon esențial în apărarea flancului estic al NATO, dar și un beneficiar direct al unui parteneriat aprofundat cu SUA.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
