Skip to content
Justitie

Ministerul Justiţiei propune prelungirea cu un an a unor măsuri care au fost aplicate pe durata stării de alertă

Inquam Photos/Octav Ganea

Ministerul Justiţiei a pus, miercuri, în dezbatere un proiect care vizează ”măsuri temporare pentru prelungirea aplicării şi adaptarea unor măsuri instituite pe durata stării de alertă determinate de pandemia de COVID-19 pentru instituţiile din domeniul justiţiei”.

Ministerul Justiţie supune dezbaterii publice un proiect de ”Lege privind unele măsuri temporare pentru prelungirea aplicării şi adaptarea unor măsuri instituite pe durata stării de alertă determinate de pandemia de COVID-19 pentru instituţiile din domeniul justiţiei”.

În Expunerea de motive, Ministerul Justiţiei apreciază că, ”pe durata stării de alertă (…) au fost incidente o serie de norme speciale care, alături de măsurile cu caracter general, au avut ca scop asigurarea unui cadru adecvat de desfăşurare a activităţii, care să permită instituţiilor din domeniul justiţiei să funcţioneze în condiţii de siguranţă, atât pentru personalul acestora şi profesiile liberale din domeniul justiţiei, cât şi pentru justiţiabili, mediul de afaceri şi persoanele private de libertate sau aflate în executarea unor pedepse ori măsuri educative neprivative de libertate”.

”Această perioadă a reprezentat, totodată, şi o ocazie de a aprecia asupra modului de aplicare a unor măsuri care, fie erau avute în vedere pentru introducerea lor în dreptul comun, fie, instituite din necesităţile specifice ale perioadei stării de alertă impuse de pandemia de COVID-19, s-au dovedit a fi instrumente utile cel puţin pentru perioada imediat următoare ridicării stării de alertă sau chiar pentru o reglementare de drept comun, aplicabilă şi în situaţii de normalitate. Astfel, prelungirea aplicabilităţii unora dintre măsurile aplicabile pe durata stării de alertă permite şi asigurarea unui interval temporal suficient de reflecţie activă care să asigure, spre exemplu, premisele unei revizuiri mai extinse a cadrului normativ în domeniul justiţiei civile, în vederea realizării extinderii procesului de digitalizare la nivelul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi a adoptării şi a altor măsuri de modernizare a cadrului normativ în materie, inclusiv prin valorificarea experienţei legislative şi practice dobândite în perioada stării de alertă”, se arată în document.

Potrivit sursei citate de News.ro, ”este evident că încetarea stării de alertă nu înseamnă în mod automat şi o încetare bruscă a efectelor coronavirusului SARS-CoV-2”. ”Nivelul infectărilor este, încă, important, motiv pentru care, cel puţin o perioadă de timp, riscul apariţiei de focare de infecţie este încă actual”, se mai arat în document.

Ministerul Justiţiei apreciază că, în condiţiile încetării stării de alertă, este utilă menţinerea unora dintre soluţiile instituite în acea perioadă, însă, trebuie luat în considerare faptul că restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, justificabile la acel moment, nu mai este de actualitate într-o perioadă de normalitate.

Prezentăm integral schimbările preconizate prin actul normativ:

I. Măsurile preluate din Legea nr. 55/2020 pot fi sintetizate astfel: 

a) Faţă de situaţia existentă, în considerarea necesităţii asigurării unei tranziţii coerente de la cadrul normativ special aplicabil pe durata stării de alertă la regimul juridic ordinar în materia insolvenţei, s-a considerat utilă prelungirea aplicabilităţii unora dintre măsurile legislative în cauză pentru un termen de 1 an, şi anume a acelora care au fost concepute ca soluţii în sprijinul debitorilor în dificultate, care nu au un efect restrictiv, ci dimpotrivă, promovează dialogul debitor-creditor şi necesitatea identificării de remedii pentru starea de dificultate pe calea negocierii extrajudiciare, soluţii ce sunt şi în spiritul evoluţiilor recente din legislaţia Uniunii Europene în domeniul restructurării preventive şi insolvenţei.

Astfel, din Legea nr. 55/2020 au fost propuse pentru aplicare în continuare, pe durata menţionată, soluţiile prevăzute la art. 46, 48 şi 52.

În ceea ce priveşte soluţia cuprinsă la art. 46, prelungirea aplicării ei şi după încetarea stării de alertă asigură tranziţia spre un climat obişnuit de funcţionare a mediului de afaceri, acordând operatorilor economici în dificultate o perioadă în care să evalueze posibile alternative de redresare a afacerii, fără a fi supuşi obligaţiei de a cere declararea insolvenţei.

Propunerea de preluare a soluţiei de la art. 48 a avut în vedere faptul că ea a avut un efect benefic, de negociere a modificării raporturilor contractuale înainte ca un creditor să apeleze la soluţia deschiderii, împotriva debitorului său, a unei proceduri de insolvenţă. Prelungirea măsurii este de natură a consolida o mentalitate de salvare prin dialog creditori-debitor, dar şi de a asigura tranziţia de la o negociere impusă la un climat de afaceri deschis negocierii şi redresării afacerilor viabile.

Referitor la măsura prevăzută la art. 52 din Legea nr. 55/2020, prelungirea sa asigură tranziţia spre soluţia legislativă prevăzută de Proiectul de lege de transpunere a Directivei privind Restructurarea şi Insolvenţa – (UE)2019/1023, aprobat de Guvern şi aflat în dezbatere parlamentară, care este estimat că va intra in vigoare cel mai târziu la data prevăzută de Directivă pentru transpunere, respectiv 17 iulie 2022.

b) În materia executării pedepselor şi a măsurilor educative neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal se propune menţinerea, cu unele adaptări, a soluţiilor cuprinse la art. 53-54, 56, 58-59 din Legea nr. 55/2020.

Astfel, referitor la preluarea soluţiei art. 53, s-a apreciat că executarea măsurii de supraveghere referitoare la prezentarea persoanei supravegheate la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta, prevăzută la art. 85 alin. (1) lit. a), art. 93 alin. (1) lit. a) şi la art. 101 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi obligaţia prevăzută de art. 121 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare şi prin mijloace de comunicare la distanţă audio sau audiovideo, pe lângă modalităţile prevăzute de cadrul legal special, este justificată de contextul epidemiologic actual, de dificultăţile de deplasare determinate de acest context.

O altă condiţie, preexistentă acestor contexte, este determinată de nivelul riscului estimat, în cazurile cu risc scăzut, studiile şi teoriile în domeniu recomandând intervenţii minimale orientate după principiul risc-nevoi-responsivitate şi cel al gestionării eficiente a resurselor.

În ceea ce priveşte soluţiile de la art. 54, perioada ulterioară stării de alertă nu mai justifică menţinerea acestei reglementări în întregime. Vor deveni aplicabile, fără alte condiţionări, prevederile din Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece vizitele se realizează periodic, pe toată durata termenului de supraveghere, însă nu la anumite date fixe care să necesite, în condiţiile încetării stării de alertă, menţinerea acestor excepţii. Riscul prevenirii infectării sau răspândirii coronavirusului SARS-CoV implică perioade temporare de izolare şi de evitare a contactului, vizitele putând fi reprogramate în astfel de situaţii. În schimb, se poate susţine necesitatea menţinerii prevederii referitoare la respectarea  măsurilor de prevenţie şi siguranţă medicală, care se pot stabili prin decizie a directorului general.

În ceea ce priveşte soluţia de la art. 56, executarea obligaţiei persoanelor supravegheate de a participa la derularea de programe de reintegrare socială, prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. c), art. 93 alin. (2) lit. b) şi la art. 101 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare şi prin mijloace de comunicare la distanţă audio sau audiovideo, pe lângă modalităţile prevăzute de cadrul legal special, este justificată de contextul epidemiologic actual, de dificultăţile de deplasare determinate de acest context, precum si de orice alte restricţii stabilite de către autorităţi.

O altă condiţie, preexistentă acestor contexte, este determinată de nivelul riscului estimat, în cazurile cu risc scăzut, studiile şi teoriile în domeniu, recomandând intervenţii minimale orientate după principiul risc-nevoi-responsivitate si cel al gestionarii eficiente a resurselor.

Art. 58 a fost propus pentru aplicare în continuare întrucât oferă temei pentru aplicarea dispoziţiilor art. 67 alin. (1) sau (3) ori art. 101 alin. (1), (3) sau (4) din Legea nr. 252/2013 în cazul în care persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile ce îi revin în formele prevăzute la articolele menţionate anterior.

Cu privire la soluţia prevăzută în prezent la  art. 59 al Legii nr. 55/2020, s-a apreciat necesară menţinerea acesteia, într-o formă adaptată, care să permită desfăşurarea de întrevederi între consilierul de probaţiune şi inculpaţii minori ori majori pentru care organele judiciare au solicitat referate ori rapoarte de evaluare şi prin mijloace de comunicare la distanţă audio sau audiovideo, în condiţii care să asigure confidenţialitatea informaţiilor şi datelor transmise pentru situaţiile în care faţă de inculpaţii majori sau minori s-a dispus măsura carantinării sau a izolării, iar expirarea acestei măsuri de sănătate publică ar face imposibilă respectarea termenului de realizare a referatului sau raportului de evaluare.

Aceeaşi abordare a fost menţinută şi cu privire la interacţiunea consilierului de probaţiune cu alte persoane care pot furniza informaţii utile în legătură cu persoana evaluată.

O astfel de prevedere este necesară pentru a fi stabilită posibilitatea ca întrevederile dintre consilierul de probaţiune şi minorul supravegheat să poată avea loc prin mijloace de comunicare la distanţă doar în cazuri medicale excepţionale temeinic justificate, în scopul respectării termenelor legale de întocmire şi comunicare a referatelor de evaluare.

c) În materia executării pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, textul propus reprezintă o preluare adaptată a art. 61 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, fiind preluate doar lit. b), c), e), f), i) şi j), şi reprezintă o actualizare a unor dispoziţii apreciate ca necesare şi pentru perioada următoare (ulterior încetării stării de alertă). Astfel, încă de la începutul pandemiei, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a publicat o serie de îndrumări practice cu privire la măsurile de prevenţie şi control a infecţiei cu SARS-CoV-2 în mediul penitenciar, prin care se aduce în atenţie riscul la care sunt supuse persoanele private de libertate datorită vulnerabilităţii prin care se caracterizează acestea. În acest sens, se precizează faptul că, eforturile de a controla răspândirea bolii în comunitate sunt sortite eşecului dacă la nivelul locurilor de deţinere nu sunt implementate măsuri de prevenire şi control, testare adecvată, tratament şi îngrijire.

Ghidul Intermediar de pregătire, prevenire şi control al COVID-19 în penitenciare şi alte locuri de detenţie, publicat de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, evidenţiază faptul că persoanele private de libertate din diferite locuri de detenţie sunt, în principiu, mai vulnerabile la focarul bolii COVID-19 decât populaţia generală, din cauza condiţiilor limitate în care trăiesc împreună pentru perioade prelungite de timp, iar cu privire la persoanele private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în conformitate cu prevederile art. 15 alin.(1) din Legea nr. 254/2013, această instituţie are obligaţia protejării sănătăţii persoanelor private de libertate.

Facilitarea acordării dreptului la comunicări online, prin eliminarea condiţiilor ce privesc situaţia disciplinară şi periodicitatea legăturii cu familia, susţine menţinerea contactului deţinuţilor cu mediul de suport, factor determinant în procesul de reintegrare în societate. De asemenea, apropierea familiei faţă de persoanele private de libertate conduce şi la menţinerea stării de ordine şi disciplină în detenţie.

Posibilitatea asigurării pazei şi supravegherii persoanelor private de libertate, internate în unităţile sanitare publice, prin monitorizare video, în contextul pandemiei de COVID-19, asigură măsurile necesar a fi dispuse din perspectivă operativă, cu protejarea sănătăţii şi a poliţiştilor de penitenciare. Totodată, o astfel de posibilitate facilitează accesul persoanelor private de libertate la tratamentele necesare ce pot fi asigurate, în funcţie de gravitatea afecţiunilor medicale, doar în unităţile sanitare din sistemul public de sănătate.

II. În ceea ce priveşte valorificarea soluţiilor cuprinse în Legea nr. 114/2021 privind unele măsuri în domeniul justiţiei în contextul pandemiei de COVID-19, măsura cuprinsă la art. 2 – restrângerea totală sau parţială a activităţii unei instanţe – a fost introdusă în contextul stării de alertă generate de pandemia de COVID-19, ca măsură de protejare a magistraţilor, a tuturor celorlalte categorii de personal din cadrul instanţelor, precum şi a justiţiabililor. Măsura, fiind una de restrângere a unei activităţi esenţiale – activitatea de judecată -, a fost gândită ca fiind cu aplicabilitate temporară, pe durata stării de alertă, precum şi 30 de zile după încetarea acesteia. Având în vedere caracterul excepţional al măsurii, nu se mai justifică prelungirea ei după data prevăzută de lege, având în vedere revenirea generală la activităţile normale, inclusiv la nivelul instanţelor de judecată. Desigur, revine instanţelor judecătoreşti şi, după caz, altor autorităţi competente, luarea unor măsuri organizatorice/administrative pentru asigurarea în continuare a sănătăţii personalului si a justiţiabililor, având în vedere contextul epidemiologic actual. Aceleaşi argumente au fost avute în vedere şi în cazul analizării necesităţii menţinerii art. 14, concluzia fiind că nu mai există o realitate epidemiologică pentru a aplica o astfel de soluţie în afara stării de alertă.

În aceeaşi notă, nici prelungirea celorlalte măsuri din Capitolul II, dedicat dispoziţiilor aplicabile în cauzele penale nu a mai fost considerată ca reprezentând o necesitate, dispoziţiile instituite pe durata stării de alertă putând fi substituite, ulterior acesteia, de cadrul normativ de drept comun – Codul de procedură penală [citarea prin mijloace electronice „cu acordul persoanei citate” – art. 257 alin. (5), audierea prin videoconferinţă – în condiţiile art. 364].

Cu privire la dispoziţiile aplicabile în cauzele civile, cuprinse în Capitolul II al Legii nr.114/2021, având în vedere că, în economia aceloraşi coordonate şi obiective amintite cu ocazia prezentării situaţiei care a determinat obiectul prezentului proiect, inclusiv în scop de asigurare a continuităţii măsurilor dispuse pe durata stării de alertă şi de facilitare a tranziţiei la regimul juridic ordinar, se propune prelungirea aplicabilităţii măsurilor prevăzute la art. 3-11 din Legea nr. 114/2021 privind unele măsuri în domeniul justiţiei în contextul pandemiei de COVID-19 pentru o perioadă de 1 an de la data împlinirii unui termen de 30 de zile de la data ridicării stării de alertă [potrivit art. 18 alin.(1) al Legii nr. 114/2021, aplicabilitatea acesteia a fost deja extinsă pentru 30 de zile la încetarea stării de alertă]. Măsura ar sprijini, deci, instanţele judecătoreşti în asigurarea, în continuare, a sănătăţii magistraţilor, a tuturor celorlalte categorii de personal, precum şi a justiţiabililor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *