Skip to content
Editorial Opinii

Ministrului Finanțelor i-a ieșit socoteala. Pe afară

Pentru că ministrului finanțelor nu îi iese socoteala pe piață s-a gândit să îi iasă socoteala pe dinafară (pe piața externă). Săptămâna abia se încheie însă a fost suficient timp pentru ca domnul Teodorovici să își caute socoteala atât pe dinafară cât și pe dinăuntru.

De la 1 la 214 (milioane lei) a numărat luni, 25 martie 2019,  Eugen Teodorovici când s-a împrumutat pe dinăuntru (de pe piața internă, 164 de milioane de lei de la bănci și 50 de milioane de lei de la clienții băncilor). Oferta a fost mai mare, de 550 de milioane de lei, doar că sumele ofertate a fi plasate dincolo de unde s-a oprit numărătoarea lui Teodorovici erau semnificativ mai scumpe decât cuponul (dobânda obligațiunilor): 5,17% pe an pentru 12 ani și 6 luni.

Simplist, în următorii 12 ani și 6 luni, dobânda plătită băncilor pentru a avea acces la 214 milioane de lei se ridică la 139 de milioane de lei. Pentru ceea ce a împrumutat luni Teodorovici în numele plătitorilor de taxe și impozite aceștia vor achita cu 65% mai mult.

Prin urmare, nu se poate spune că ministrului i-a ieșit socoteala pe dinăuntru din moment ce și-a permis să se împrumute doar de 214 milioane de lei și la costuri de ROBOR+2. Sunt firme și gospodării care se împrumută mai ieftin de atât, în timp ce statul grec se împrumută pe termen lung la dobânzi sub 4,7%.

Acest eșec l-a făcut pe ministrul finanțelor să își caute socoteala pe afară. Miercuri, 27 martie 2019, s-a împrumutat de 3 miliarde de Euro cu dobânzi și scadențe diferite: 1,15 miliarde de Euro cu scadența la 7 ani și randament plătit plasatorilor de  2,13% pe an, 500 de milioane de Euro returnabili în 15 ani la un cost anual de 3,62% și 1,35 de miliarde de Euro cu scadența la 30 de ani, pentru cel mai scump preț din Uniunea Europeană: 4,65%.

Este un succes pentru România accesarea unui împrumut pe 30 ani pentru România? Un pic da, dar mult mai mult Nu.

Da, pentru că este obligatoriu să fi prezent pe piața împrumuturilor pe termen lung. Condițiile de împrumut arată însă motive diferite față de cele susținute de Teodorovici: ,,cel mai mare împrumut este pe 30 de ani, ceea ce arată încrederea investitorilor în această țară’’. Am râs.

Dacă ministerul finanțelor reușea să se împrumute, spre exemplu, la costuri sub Portugalia (care se împrumută la 1,55% și nu la 4,65% – respectiv de 3 ori mai ieftin decât România), da, ar fi arătat încrederea investitorilor.

Dacă împrumutul pe termen de 30 de ani nu ar fi fost de doar 1,8% din datoria publică a României, da, ar fi arătat încrederea investitorilor.

Dacă România ar fi avut datoria publică a Portugaliei, de 125% din PIB și nu 35% (garanții suplimentare că sumele vor fi returnate mai ușor de România) și reușea un cost ca al Portugaliei, de doar 1,55%, da, era un succes.

Situația fiind diferită arată însă că Bulgaria arată mai degrabă ca un succes(care are datorie publică de 25% din PIB și se finanțează pe termen lung, plătind doar 0,68% pe an, în timp ce România nu: plătește 4,65% pe an pentru următorii 30 de ani și 3,62% (de 7 ori mai mult) pe an pentru următorii 15.

Și, tot domnul Teodorovici trebuie să cunoscă faptul că plasarea celor 1,35 de miliarde de Euro de către unii investitori (și nu de către ,,investitorii’’ – toți) este doar o chestiune tehnică. Din piața împrumuturilor pe termen lung, băncile plasează o picătură, conform algoritmului lor, în toate statele Uniunii Europene. Iar prețul, de 3 ori mai mare decât al Portugaliei arată că România este mai riscantă decât toate țările Uniunii Europene (inclusiv mai riscantă decât Ungaria care se împrumută la 2,68% pe an deși are o datorie publică de 73,6% din PIB).

Nota de plată a ieșirii socotelii pe afară de ieri a ministrului Teodorovici este următoarea: 1,9 miliarde de Euro pentru următorii 30 de ani, 271,5 milioane Euro pentru următorii 15 ani și 171,5 milioane de Euro pentru următorii 7 ani. În total: 2,34 miliarde de Euro.

Cum va folosi Teodorovici cele 3 miliarde de Euro luate ,,de afară’’ pentru un preț de 2,34 de miliarde de Euro? Pentru finanțarea deficitului. Doar că socoteala ieșită pe dinafară ieri înseamnă acoperirea a doar 6 luni de deficit generat de majorările de salarii și pensii doar în 2019.

Prin urmare, pentru a acoperi golul de venituri în urma politicii fiscale pentru doar 6 luni, Teodorovici ne pune pe mine și pe dumneavoastră să achităm în următorii 7, 15 și 30 de ani, cu 80% mai mult decât s-a împrumutat miercuri: 2,34 de miliarde de Euro, în plus.

După criza bugetară în care ne-au băga deja, astfel de costuri ne avertizează că urmează și ,,o criză fiscală adevărată’’. Literatura economică definește și ce înseamnă o criză fiscală ,,adevărată: ea cuprinde incertitudine (și deteriorează afacerile), austeritate (care comprimă economia) și deseori instabilitate politică. Am mai trecut prin asta.

Împrumuturile, chiar și la dobânzi mici (ceea ce nu e cazul României) pot afecta oricând economia pentru că economiile împrumutătoare capătă în schimbul împrumuturilor dreptul de a pretinde o parte din ce în ce mai mare din rezultatele activității economice viitoare iar acest lucru conduce în timp la scăderea nivelului de trai în economia împrumutată. Cu alte cuvinte, chiar dacă îți iese socoteală pe afară, ea nimicește, pe dinăuntru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *