Cea mai românească știre a săptămânii vine de la Monitorul de Suceava: „Aproape 100 de medici dintr-un total de 252 care activează în Spitalul Județean ”Sf. Ioan cel Nou” Suceava o susțin pe Anca Dumitrovici Ababneh, șefa Secției de Oncologie, cercetată penal pentru luare de mită în formă continuată”.
Cei 96 s-au luat în serios și au depus la dosarul doctoriței un memoriu unde scrie negru pe alb că „darurile din partea pacienților ar putea reprezenta doar un gest de recunoștință din partea acestora”.
Sunt de acord. Ar putea fi. Dar ar putea fi și șpagă. Ocazie cu care rog procurorii să-mi faciliteze depunerea la dosarul doctoriței a unei declarații în care o să scriu, negru pe alb, că darurile ar putea fi mită. Și cu asta respir. Că nu mi-a venit să cred citind ce-am citit. Cât tupeu să fie în cele 96 de bonete albe? Sau câtă vinovăție?
Sper din toată inima ca procurorii care se ocupă de caz să nu țină cont de memoriul celor 96 și nici de declarația mea, dacă reușesc să o depun. Sper și ca lefurile medicilor din România să înceapă să fie condiționată și de rezultate, nu doar de semnatul în condica spitalului. Că sunt lefuri mărișoare. Femeia acuzată de șpagagism lua 25.000 de lei lunar și, precum se vede, nu credea că e plătită suficient. Probabil nici cei 96 nu cred așa ceva, de parcă au căzut din Efectul Pygmalion. Se încurajează unii pe alții că banii de la pacienți nu sunt șpagă până ajung s-o creadă și ei.
Închei gândindu-mă cu nostalgie la vremurile trecute, când recunoștința față de un doctor se manifesta normal, prin flori, ciocolată, hai un parfum, niște vin, cel mult un miel de Paști sau juma de porc de Crăciun. Multe din ele refuzate, pentru că medicii aveau și bun simț, nu doar halat alb și un cod etic de care-i doare-n cot.
