Skip to content
Politică

Mirajul populismului în România: cum apelează liderii PSD la un periculos discurs populist

" "

În ultima vreme populismul a devenit un fenomen tot mai răspândit în Europa și, cu toate că el a pătruns în limbajul uzual, prea puține persoane înțeleg semnificația termenului. O parte din această confuzie se datorează mass mediei, care a introdus termenul dar nu l-a explicat îndeajuns, limitându-se doar la a cataloga un partid sau un poltician ca fiind populist. Trebuie spus că nici în literatura de specialitate nu s-a ajuns la un consens în privința unei definiții exacte a termenului, deși mai mulți autori au ajuns la un numitor comun în privința caracteristicilor esențiale ale populismului.

Caracteristicile populismului

" "
" "

Cas Mudde, specialist în științe politice, consideră că populismul reprezintă o ideologie care separă societatea în două grupuri omogene și antagoniste: „poporul pur” vs „elita coruptă”, iar politica este văzută ca expresie a voinței generale. Ca reprezentant al „poporului pur”, aflat în luptă cu „elita coruptă”, populistul va face apel la „voința generală”, definită desigur tot de el. În acest context e interesant de observat faptul că de la fostul premier slovac Vladimír Mečiar, mergând până la fostul conducător din Venezuela, Hugo Chavez, populiștii au introdus argumentul potrivit căruia „puterea reală” nu se află în mâna conducătorilor aleși democratic, ci în mâinile unor forțe ascunse, care subminează voința generală a poporului. Această forță obscură este identificată de multe ori în limbajul populistului drept „stat subteran” (deep state) sau a „stat paralel”.

Nu în ultimul rând, populiștii sunt lideri care conduc cel mai adesea cu o mână de fier. Centralizarea puterii în interiorul statului sau al partidului reprezentativ fiind o altă trăsătură definitorie, ușor recognoscibilă la personaje precum Viktor Orbán, Erdoğan sau Vladimir Putin, pentru a-i numi doar pe cei mai notorii.

Discursul populist în România

La nivelul Uniunii Europene, datele arată că votul total al populiștilor este momentan minoritar, fiind de aproximativ 18%. Totodată, în majoritatea statelor partidele populiste și-au făcut deja loc pe scena politică la guvernare sau se află în ascensiune. În cazul Italiei, populiștii domină Parlamentul cu partide precum Forza Italia a lui Silvio Berlusconi, Lega (fostul partid Lega Nord) a lui Matteo Salvini sau Mișcarea Cinci Stele a lui Luigi Di Maio. Potrivit datelor oficiale singurele state în care nu avem partide populiste sunt Portugalia și România. Totuși, nu putem neglija o serie de dovezi care ne arată că țara noastră nu este complet imună în fața valului populist.

Dacă analizăm activitatea principalului partid politic din România aflat la guvernare, Partidul Social Democrat, vom descoperi că acesta împrumută în comportamentul său politic importante asptecte ale populismului, nefiind astfel exclus ca acest partid politic să devină în viitorul apropiat un partid populist.

În primul rând esența populismului, tema confruntării dintre „poporul pur” și „elita coruptă”, inclusiv tema forțelor oculte care acționează din culise, o observăm și la PSD. Președintele PSD, Liviu Dragnea nu pierde aproape niciodată ocazia să invoce acțiunile unui „stat paralel” pe care îl acuză de acțiuni de culise îndreptate împotriva partidului pe care îl reprezintă. Iată ce spunea liderul PSD, în urmă cu câteva luni în legătură cu acest subiect: „Statul paralel este format din oameni, din instituţii, din actuala conducere a SRI, din conducerea SPP, în frunte cu Pahonţu, din procuratură şi din alte instituţii. Toţi aceşti oameni au pus în faţa lor pe şeful statului, prima dată a fost Băsescu, acum este Iohannis”

Liviu Dragnea a adus în discuție tema statului paralel și la marele miting PSD din vara trecută, atunci când a lansat atacuri furibunde de la pupitru împotriva președintelui țării, a unor parlamentari din Opoziție, foști magistrați sau la adresa conducerii DNA de la vremea respectivă: „Cu statul paralel în spate, însă, Iohannis îndrăzneşte să ameninţe premierul Romaniei, să blocheze Parlamentul şi să nesocotească CCR. Şi vă întreb: Ce ar trebui sa facem noi? Să stăm cu mâinile în sân? Să-i lăsăm să-şi bată joc de ţara asta? Să asistăm cum securiştii blochează guvernarea? Să tremurăm de frica lor? Să lăsăm justiţia aşa cum a aranjat-o Macovei? ‘Nu’ este răspunsul! Nu mai putem accepta aceste lucruri. Trebuie să spunem ‘stop’, trebuie să spunem ‘gata cu abuzurile’, ‘gata cu denunţurile’, ‘gata cu securitatea’, ‘gata cu anchete de tip sovietic’, ‘gata cu poliţia politică’!”.

Desigur Liviu Dragnea nu este singurul politician din coaliția aflată la guvernare care se folosește de tema „statului paralel” în discursurile sale politice. Exemplele ar putea continua, însă ideea centrală rămâne neschimbată: utilizarea argumentul potrivit căruia „puterea reală” nu se află în mâna conducătorilor aleși democratic, ci în mâinile unor forțe obscure, care subminează voința generală a poporului, apropie prin practică Partidul Social Democrat de alte partide populiste.

Ideea populistului, ca reprezentant al „poporului pur” și cunoscător al adevăratei „voințe a poporului”, o putem deduce tot din discursul liderilor PSD. De pildă, deputatul Cătălin Rădulescu afirma: „Noi suntem aleşii poporului nostru, nu poporului lui (cu referire la președintele Klaus Iohannis).Nu ne reprezintă, nu e preşedintele nostru. Să stea cu cine l-a ales. Deci, nu e preşedintele meu”. Aici observăm și delegitimarea adversarilor politici, care nu întruchipează adevărata voință a poporului. Invocarea alegerilor din 2016 pentru a justifica o serie de măsuri guvernamentale, face parte în linii mari tot din această temă.

În legătură cu centralizarea puterii, vedem deja puse în practică o serie de măsuri în interiorul PSD. Prin recentele „epurări” din partid, Liviu Dragnea a reușit să își consolideze poziția de lider incontestabil. Excluderea din PSD a vocilor disidente, remanierea guvernamentală, totul indică faptul că actualul președinte al PSD nu mai are competitori serioși pentru șefia partidului, înconjurându-se doar de persoane docile.

Dacă ne uităm la lupta împotriva justiției vedem teme asemănătoare cu cele din Polonia lui Jarosław Kaczyński. Sub pretextul îmbunătățirii sistemului judiciar, asistăm de fapt la înlocuirea unor judecători sau procurori cu persoane docile. Ori o reformă a sistemului judiciar se face consultând toate părțile interesate, inclusiv Opoziția și prin asumarea unui punct comun.

Astfel, prin centrarea pe „poporul pur”, pe anti-elitism, ca partid aflat în luptă împotriva elitei corupte” care acționează din culise și ca adevărat cunoscător al „voinței generale” a poporului, Partidul Social Democrat arată că are toate ingredientele necesare pentru a deveni în viitor genul de partid populist întâlnit în alte state europene. Pericolul e cu atât mai mare cu cât acest partid reprezintă practic cea mai mare formațiune politică din România. Momentan nu avem un partid politic care să construiască în mod conștient un program populist. Totuși, nu putem ignora discursul populist din țara noastră. Trebuie să nu ne iluzionăm și să nu uităm că populismul vine întotdeauna la pachet cu democrația iliberală. Ori viitorul democrației (încă tinere) din România depinde de modul în care vom face față tentației populismului.

" "

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *