După aselenizarea din urmă cu jumătate de secol, omenirea a uitat totul. Acum, prin misiunea Artemis II, astronauții reînvață să trăiască în spațiul cosmic pentru ca drumul spre Lună să nu fie doar dus. Astronomul Adrian Șonka a explicat pentru „Weekend Adevărul“ despre importanța misiunii Artemis II în cadrul căreia patru astronauți au pregătit viitoarele misiuni menite să readucă oamenii pe suprafața Lunii.
Weekend Adevărul: Ce este dincolo de Pământ?
Adrian Șonka: Simplu, dincolo de Pământ e spațiul cosmic, adică este vidul cosmic. Cum ai părăsit atmosfera, care se termină oficial până la 100 de kilometri înălțime, o să dai peste nimic. Vidul cosmic, spațiul cosmic înseamnă nimic. Și, din loc în loc, în nimicul acesta, să spunem că se mai găsește câte o bucată de materie adunată la un loc, care are și planete, are și stele. Ar mai fi niște nori mari, de gaz, care sunt nebuloase, sau dacă mergi departe, departe, o să vezi că toate obiectele astea sunt dispuse în niște zone mai bogate, care se numesc galaxii, dar și între galaxii este vidul intergalactic, adică nimic. Practic, Universul este compus 99% din spațiul cosmic, din vidul cosmic. Nu poți să spui că e ceva. Astronauții care au mers cu capsula Orion înspre Lună vedeau capsula și în jurul ei nimic. Un întuneric nemărginit. Acesta este spațiul cosmic, acesta e Universul.
De ce pământenii au aroganța că sunt singuri în Univers, că noi suntem singura formă de viață? Bine, noi și Dumnezeu, ar spun unii… De ce am crede noi că suntem cea mai evoluată formă de viață sau singura din acest Univers?
Având în vedere descoperirile științifice despre Univers, practic, în ultimii 50-60 de ani, de când am aflat și noi din ce e compus Universul, ce este o stea, ce este o planetă, cât de mare e Universul, este clar că dacă crezi că ești singurul în Univers, ești pe stilul vechi. Stilul vechi este cel de acum 100 și ceva de ani, când nu se știa nimic despre Univers și se credea că există doar Pământul și noi suntem centrul Universului. Dar, odată ce am descoperit stele, planete, am măsurat distanța până la galaxii, în 1920, ne-am dat seama că, de fapt, Universul e compus de foarte multe obiecte ca Soarele, de exemplu, iar planetele reprezintă ceva comun și, de ce nu, planetele pe care ar putea exista viața așa cum o știm ar fi peste tot. Deci, în mod normal, ar trebui să fii sigur că nu ești singur în Univers. Asta e ideea, asta e concepția modernă: Universul e atât de mare, sunt așa de multe stele și planete încât e absurd să crezi că ești singur în univers. E ca și cum ai sta într-un oraș și ai locui într-un bloc la apartamentul de la etajul 5 și crezi că niciun alt bloc nu e locuit.
Citește mai mult AICI.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
