Skip to content
Politică

Mister desluşit: De ce bate dreapta pasul pe loc cu unificarea EXCLUSIV

Europa Libera

Chiar dacă au primit regulamentar ordinul dat de Klaus Iohannis – „Unificaţi urgent dreapta!”, liberalii sunt cel puţin confuzi.

Din punctul lor de vedere, o strângere a rândurilor dreptei în vederea participării comune la alegerile europarlamentare este mai mult decât discutabilă. Nu atât din cauza inerentei bătăi pe ciolan care va precede împărţirea funcţiilor ci pentru faptul că, în afară de PMP, ceilalţi doi parteneri vizaţi, USR şi formaţiunea lui Dacian Cioloş, intenţionează să o ia care încotro după (şi dacă) vor intra în Parlamentul European.

Cum să mergem noi cu Cioloş când el vrea să se ducă la grupul lui Macron (unul inexistent încă dar cu naşterea deja anunţată de preşedintele francez – n.r.)? Iar USR vrea să intre în ALDE, aşa că nu ştiu cum se poate face vreo alianţă înainte de europarlamentare. Evident este însă că trebuie să discutăm„, explică, neoficial, liberalii motivul pentru care unificarea dreptei bate pasul pe loc.

Aglomeraţie letală de candidaţi pe dreapta la prezidenţialele din 2019

Rău este şi că apartenenţa partidelor la familiile politice europene nu este singurul motiv de dispută pentru formaţiunile care populează dreapta românească.

Divergenţe există şi în privinţa viitorului candidat la Preşedinţie, chiar dacă acestea sunt ţinute deocamdată sub preş. Concret, liberalii care i-au promis susţinere lui Iohannis ştiu prea bine că nu toţi membrii PNL sunt fanii actualului preşedinte. Dimpotrivă, mulţi îl acuză că a pus şi el umărul la declinul PNL, motiv pentru care există temerea ca nu toţi liberalii vor tura cu adevărat motoarele în campania prezidenţială.

Pe de altă parte, e clar că figura cuminte a lui Dacian Cioloş ascunde ambiţii imense. Ceea ce înseamnă că, în funcţie de cum vor evolua lucrurile în următoarele luni, posibil ar fi ca dreapta noastră, în loc de programata unire, să se trezească cu doi candidaţi la Cotroceni pe capul ei. O situaţie prin care de altfel a mai trecut în 2000, când Theodor Stolojan şi Mugur Isărescu s-au anihilat practic reciproc şi rezultatul se ştie: turul doi s-a jucat între Vadim Tudor şi Ion Iliescu. Iar acum s-ar putea să fie şi mai rău din moment ce tot posibil este ca şi Tăriceanu să candideze, fie şi susţinut doar de ALDE. Cum în mod cert Tăriceanu va ciupi din voturile dreptei şi el, „drepţii” au la ce să se gândească. Trebuie doar să o facă foarte repede şi să se urnească odată, asta dacă nu vor să treacă printr-un alt dezastru electoral

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *