Skip to content
Politică

Mizele războiului Dragnea-Timmermans: protecție pentru PSD și șefia Comisiei Europene

Inquam Photos / Octav Ganea

Nu mai e niciun secret că Dragnea și Frans Timmermans, prim-vicepreședinte CE, nu se mai iubesc deloc, dar motivele sunt cu totul altele decât par sau decât reiese din declarații. Conflictul Dragnea-Timmermans nu are o legătură directă cu lupta anticorupție din România, ci reflectă intențiile celor doi politicieni. Ambii sunt, în acest moment, în campanie electorală și încearcă să arate ceea ce vor să vadă alții în ei pentru a-i sprijini la conducerea unor instituții.

Dragnea

Președintele PSD este convins că acțiunea penală împotriva prim-vicepreședintelui CE nu are nicio șansă și reprezintă un gest disperat al unor indivizi care și-au pierdut simțul realității. Numai că prin această mutare, PSD arată că e capabil să lupte cu Uniunea Europeană, ceea ce vor să vadă românii într-un partid cu discurs populist.

Dragnea trebuie să rămână pe baricade până la alegerile prezidențiale din iarnă și strategia PSD va fi, probabil, aceea de a crea „monștri” în societate cu manipulare și propagandă. Nimic nu mobilizează electoratul mai mult decât această luptă falsă cu „elita” sau cu „monștrii”. Vor reveni la populismul din anii 90, cu un discurs despre problemele false ale țării, în timp ce unele urgente vor fi ignorate complet, iar opoziția riscă să cadă în această capcană și într-o dezbatere fake.

Timmermans

Cu atacuri la România, Ungaria, Polonia arată ceea ce vor Franța și Germania să vadă – o Uniune Europeană care pune bocancul pe statelor mici, aflate la marginea Europei sau în criză (politică, economică, socială etc).

Prim-vicepreședintele Comisie este vinovat pentru eșecul din 2016 privind criza migranților. El a încurajat atunci CE să încheie un acord cu Turcia pentru a prelua imigranții. Cu alte cuvinte, UE plătește Turciei pentru fiecare migrant primit și ținut în niște condiții inumane. Acest lucru împiedică UE să critice regimul Erdogan (mult mai periculos decât regimul Dragnea sau Orban din Ungaria). Să nu uităm și de prietenia strânsă dintre Erdogan și Putin. Fluxul migranților acum funcționează pentru toată lumea: Putin alimentează constant teama în Europa și permite deplasările migranților de pe teritoriile controlate de Rusia în nordul Africii, o parte dintre migranți ajung în Turcia, UE îi plătește pe turci și seara toată lumea se culcă liniștită.

Tot în 2016, Marea Britanie a cerut ieșirea din UE, a obținut-o, iar Juncker și Timmermans au privit neputincioși. Acum riscă să ducă UE spre  un Brexit fără acord, situație în care economia UE ar risca un șoc puternic. Ulterior, prim-vicepreședintele CE nu a mai participat la negocierile cu Marea Britanie și s-a concentrat pe problema justiției din Polonia, unde UE n-a avut niciun rezultat. În Polonia, fără discuții a mers la o luptă deja pierdută și a ales să încaseze această înfrângere pentru a-l salva pe Juncker, prietenul și sprijinul său.

S-a implicat inclusiv în conflictele din Spania, când Catalonia și-a cerut independeța de Spania. Timmermans a spus că UE va sprijini Constituția spaniolă și a tăiat speranțele celor de la Barcelona care s-ar fi rupt inclusiv de UE. Evident, un tehnocrat european nu a putut înțelege nevoile cetățenilor, tocmai de aceea în Catalonia este considerat un ipocrit care vorbește despre democrație. Când conflictele au escaladat în Catalonia, Timmermans s-a făcut nevăzut și la fel și UE dirijată de Macron și Merkel.

Aceste erori vor cântări decisiv pentru Timmermans în ziua votului în Parlamentul European. Este considerat un „supraviețuitor” la Bruxelles și pleacă cu prima șansă să câștige șefia Comisiei, cu un discurs mai mult populist decât socialist.

Singura mare victorie a acestei Comisii Europene este lupta cu multinaționalele din Europa, care mulți ani la rând au scăpat de taxe și impozite, și-au retras profitul și l-au transferat în conturi offshore. Comisia s-a zbătut să recupereze banii pierduți, într-o luptă ce i-a dat dureri de cap lui Trump. Nu au reușit să scape de eticheta de „avocați ai companiilor și băncilor”, iar popoarele s-au simțit ignorate și exploatate.

Calcule pentru viitorul UE

Sondajele arată că socialiștii europeni vor suferi pierderi în noul Parlamentul European, pe măsură ce populiștii și partidele de extrema dreapta vor cuceri teren în interiorul UE. Cel mai recent Eurobarometru precizează că socialiștii vor avea mai puțin cu 51 de locuri.

În aceste condiții, PSE nu-și permite luxul de a pierde PSD România din grupul lor european, oricât va critica Timmermans deciziile lui Dragnea. Fără PSD, social-democrații europeni ar ajunge la aproximativ 110 de europarlamentari și atunci ar avea șanse mici să mai facă parte din viitoarea majoritatea europarlamentară și își poate lua adio de la funcția de președinte CE.

Teama lui Timmermans este aceea că Dragnea va fugi spre Matteo Salvini, care încearcă să formeze un grup european al populiștilor, al celor anti-Bruxelles, al unei UE care să respecte suveranitatea statelor membre, nu să o reducă, cum se întâmplă în acest moment. Dragnea știe și el foarte bine aceste socoteli.

Timmermans se agață disperat, la fel ca și Dragnea, de ultimele sale zile de glorie și încearcă să atragă atenția asupra lui, după ce a pierdut bătălii politice importante, în fața unor guverne naționaliste. Marea eroare a lui Timmermans a fost chiar acest socialism fals, în condițiile în care UE a încetat mult prea târziu să mai protejeze marile companii, marile bănci.  

Când UE a înțeles că trebuie să asculte dorințele poporului pe care l-a ignorat mult prea mult timp, deja populiștii au câștigat teren și acum își extind influența. Spre norocul lui Timmermans și al Uniunii, Dragnea n-a profitat de această slăbiciune, a rămas în familia social-democraților, dar acum nu mai este dispus să rămână cu orice preț. Jocul este și generos cu Dragnea, pentru că nici prim-vicepreședintele CE nu se bucură de apreciere în rândul popoarelor europene, fiind văzut ca un socialist fals.

În același timp, liderul PSD este tentat de o eventuală colaborare cu Matteo Salvini, dacă acesta va reuși să reunească toate partidele „suveraniste” într-un singur grup. O misiune foarte dificilă, tocmai de aceea Dragnea  nu rupe nici negocierile cu Timmermans. Jocul dublu îl supără pe actualul prim-vicepreședinte al Comisiei Europene și de aici toate nemulțumirile dintre cei doi. Până în urmă cu câteva luni, CE a tăcut la toate abuzurile comise de PSD și, cel mult, a lansat o declarație evazivă și fără putere.

Pentru că amândoi sunt politicieni cu experiență, baronul de Teleorman va cere ceva în schimbul voturilor. Iar dacă la alegerile europarlamentare PSD va câștiga cu un avans confortabil (poate peste așteptări) și va intra bucuros în Parlamentul European alături de social-democrați, atunci o să aflăm cu toții că Timmermans îl va proteja pe Dragnea în schimbul voturilor pentru șefia Comisiei Europene.

Ce va însemna protecția pentru PSD? Neimplicarea Comisie Europene în treburile interne din România și evitarea unui conflict ca la Budapesta. Dragnea trebuie să-și liniștească baronii cu dosare penale, care s-au speriat că pot ajunge în spatele gratiilor. Orice campanie anti-corupție din lume are un astfel de final nefericit, unde justiția este negociată de politicieni în schimbul protecției și funcțiilor de conducere.

Chiar dacă ne place sau nu, așa funcționează politica și pentru tehnocrații de la Bruxelles când au nevoie de voturile partidelor naționale.

1 comentariu la “Mizele războiului Dragnea-Timmermans: protecție pentru PSD și șefia Comisiei Europene

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *