Skip to content
Politică

Moment de răscruce: poate PNL să intre la guvernare după mascarada PSD? EXCLUSIV

facebook.com

Moțiunea a venit și a trecut, punând capăt unui război intern din PSD. Redacția PSnews.ro vă prezintă acum ce ar putea face principalul partid de opoziție – PNL.

CITIȚI ȘI: Sforile de care este agățat Ludovic Orban, noul președinte al PNL / EXCLUSIV

Proaspăt trecut printr-un Congres care l-a făcut președinte pe Ludovic Orban (un personaj controversat, despre trecutul căruia PSnews.ro a scris în repetate rânduri), Partidul Național Liberal se vede pus acum în fața unei opțiuni istorice: să intre sau nu la guvernare?

În cazul în care ar intra, PNL ar fi departe de a putea să guverneze singur, nedispunând decât de 97 de parlamentari (68 de deputați și 30 de senatori) din totalul de 464 de din actuala legislatură. În această variantă, liberalii ar fi nevoiți să formeze o coaliție alături de USR, UDMR și PMP. Dar chiar și așa, eventuala coaliție abia ar strânge 196 de aleși. Astfel, oamenii lui Ludovic Orban ar fi nevoiți să poarte negocieri asidue cu diverși potențiali dezertori din PSD și din ALDE, pentru susținere parlamentară. Să nu uităm că, momentan, partidul Pro România al lui Daniel Constantin încă nu are vreun grup parlamentar, iar Victor Ponta nu a fost capabil să coalizeze un număr considerabil de social-democrați nemulțumiți de Liviu Dragnea.

Presupunând că, totuși, PNL ar forța limitele posibilului și ar reuși să alcătuiască un cabinet, acesta va guverna cu frica-n sân că ar putea oricând să fie dat jos printr-o moțiune de cenzură PSD-ALDE. Astfel, compromisurile cu oamenii lui Dragnea și Tăriceanu se vor ține lanț, iar calitatea actului guvernamental va scădea considerabil în raport atât cu activul de partid, cât și cu electoratul liberal.

Acest lucru nu ar fi străin PNL-ului, partidul guvernând minoritar (sg dată când au avut un PM), cu o susținere din partea PSD-iștilor, pe baza unui protocol de colaborare parlamentară, protocol din care PNL a pierdut, pt că a fost nevoit la favoruri.

Pe de altă parte, problema ar putea consta doar în coordonarea temporală: PNL-iștii i-ar putea lăsa pe PSD-iști să continue a-și eroda credibilitatea (prin războaie intestine, prin moțiuni împotriva unor guverne proprii, prin premieri-marionetă etc.), pregătirile pentru Palatul Victoria putând fi amânate până în ultima clipă – mai precis, pentru sfârșitul anului 2018, pentru ca liberalii să aibă timp să își numească prefecții care să organizeze alegerile europarlamentare din primăvara lui 2019 și – eventual – pe cele prezidențiale din toamnă. Să nu uităm: prefecții au un rol-cheie în organizarea și desfășurara alegerilor, fiind reprezentanții Guvernului în teritoriu.

Totuși, fiindcă am adus vorba despre anul 2018, nu trebuie să uităm că atunci se va serba centenarul Marii Uniri, prielj pentru liberali să arate că se pot afla din nou la putere, la fel ca pe 1 Decembrie 1918 (când cabinetul de atunci era condus de către Ion I.C. Brătianu). Așadar, intrarea la guvernare ar putea fi devansată. Anume acesta este momentul crucial pe care PNL nu ar trebui să îl rateze, dacă vrea să continue a se revendica de la Brătieni.

Insistăm pe ideea temporizării, întrucât ea îl vizează pe însuși președintele PNL, Ludovic Orban. Dincolo de triumfalismul Congresului de pe 17 iunie și de votul covârșitor în favoarea lui, Orban este achitat doar în primă instanțăPSnews.ro v-a prezentat în detaliu și acest subiect, arătându-vă detaliile din motivarea ICCJ și argumentele judecătorului care l-a vrut condamnat.

CITIȚI ȘI: Orban, egalul lui Năstase și Dragnea în ochii judecătorului care l-a vrut condamnat EXCLUSIV

Așadar, PNL nu ar trebui să se grăbească în privința guvernării câtă vreme însuși propriul lider are o situație incertă în justiție. Nu de alta, dar este lesne de închipuit cum o răsturnare a situației de la fond va prăbuși credibilitatea unui eventual executiv liberal în funcție.

Același Ludovic Orban este o vulnerabilitate pentru formațiunea politică pe care o conduce și din alt punct de vedere: renumit pentru pozițiile lui schimbătoare și pentru lipsa spiritului de echipă, politicianul și-ar putea lăsa oricând oamenii cu ochii-n soare, în funcție de capriciile momentului.

Rămânând în zona bucătăriei interne a Partidului Național Liberal, trebuie să remarcăm faptul că formațiunea politică încă nu s-a consolidat după Congresul de pe 17 iunie. Mai precis, membrii Biroului Politic Național (BPN) nu au rutina lucrului împreună, iar această inerție nu ar fi deloc una oportună în drumul partidului către Palatul Victoria.

Partea mai sensibilă este că PNL are nevoie de timp nu doar pentru realizarea unei coeziuni, ci și ca să se refacă după dublul eșec electoral din 2016 – să nu uităm că partidul a bifat câte o înfrângere răsunătoare atât în alegerile locale, cât și în cele parlamentare, din care încă nu și-a revenit.

De altfel, orice om politic cu o minimă experiență parlamentară știe că platforma-program a propriului partid se coace mult mai bine în opoziție, când formațiunea are timp să rumege ideile, să le supună dezbaterii interne și celei publice etc.

Dar cel mai grav este că o accedere la putere ACUM – după tărăboiul lăsat în urmă de cele 6 luni de guvernare PSD-istă – ar pune PNL în postura de genist nevoit să scoată cu propriile mâini bombele amorsate de către social-democrați. Și, de altfel, s-a văzut cum au stat lucrurile în a doua jumătate a anilor ’90, când pe vremea CDR-ului au explodat butoaiele cu pulbere lăsate de regimul Iliescu-Văcăroiu.

Totuși, o speranță pentru PNL-iști există, iar ea este reprezentată de către președintele Klaus Iohannis. Detașat în ultimele luni de lupta politică internă (după atitudinile partizane de pe vremea OUG 13), Iohannis a reușit să se afirme pe plan extern (prin vizita din SUA), iar acest fapt ar putea constitui un imbold pentru Partidul Național Liberal de a se legitima nu doar de la un Iohannis care se află în plin proces de reconsolidare a credibilității. Pe scurt: speranța PNL-ului pentru o proximă guvernare o constituie revendicarea de la Klaus Iohannis (primul președinte pe care l-a dat partidul în istoria lui).

Concluzia, desigur, este aceea că PNL trebuie să își calculeze cu mare atenție momentul, ținând cont de faptul că primul imbold – și cel mai grav – atunci când îți vezi adversarul la pământ este să te grăbești (să sărbătorești victoria, să îi iei locul, să negociezi cu cei care i-au fost împotrivă etc.). Nu de alta, dar o perioadă de opoziție calculată, cu proiecte legislative solide, poate fi preferabilă iureșului către guvernare.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *