Skip to content
Sport

Momentele de fericire pură ale unui campion mondial

Emoţii, nelinişti, dureri, întrebări, toate amestecate în capul unui sportiv epuizat de cursă. Campioana mondială la canotaj, Geanina Beleagă, a povestit prietenilor săi de pe facebook când apar primele momente de fericire pură după ce câştigă o medalie de aur pentru România, dar şi ce presupune o astfel de performanţă, în afară de munca depusă în perioada de pregătire.

“Poate sună a ipocrizie, dar paradoxal, secundele de fericire pură nu sunt când te vezi cu medalia la gât, nu sunt nici când toată lumea te felicită, te îmbrățișează. Nu sunt nici când reporterii aleargă după tine să le răspunzi la clasica întrebare “cum te simți?”, în momentele alea tu uitându-ți și numele, sau când deschizi telefonul și e pe cale să explodeze. Este fericire la cotă mare și atunci, dar apogeul ei este în momentul în care auzi sunetul de la linia de sosire. E ireal când te oprești, corpul în sfârșit ți se relaxează, iar printre durere, epuizare, apare fericirea pură. Nici nu știi cum să te desfășori; nu prea poți în mare fel fiindcă nu-ți permit mușchii, totul fiind amorțit de durere. Țipi, dai din mâini câteva secunde, te conectezi cu coechipiera, Ionela-Livia Lehaci, îi spui cât de tare și puternică este, dar apoi știi care e următorul lucru pe care îl faci?! Cauți cu privirea pe mal pe acei oameni care își aruncă bicicletele și se îmbrățișează. Da, antrenorii! Parcă subconștient aștepți confirmarea la întrebarea “a fost bine?”. Când îi vezi sărind în sus, țipând “Bineeee! Bravoooo!”, e mai mult decât perfect”, a scris pe facebook tânăra născută în Câmpulung Moldovenesc.
Canotoarea română nu a uitat nici de ajutorul primit din partea echipei de antrenori în realizarea succesului său: “Apoi te uiți in dreapta și-n stânga, poate poate te trezești înapoi în camera din Snagov, totul fiind un vis. Dar nu, nu te trezești acolo, ci din nou pe podiumul mondial. Primul gând este: “Wow, oare cum ar fi să te obișnuiești cu asta?!”. Te întrebi dacă nu e cumva o senzație dejà-vu, ireală, imposibilă. Apoi îi vezi, îi auzi pe cei care țipă printre lacrimi și realizezi că este cât se poate de real. Îi vezi cum aleargă spre tine să te îmbrățișeze când tu nici nu știi dacă poți să te ții pe picioare. Îți simți zâmbetul pe care nimic nu-l poate transforma în altceva…poate într-unul și mai larg. Lași barca pe apă, locul unde îți petreci cea mai mare parte a anului, iar tu te duci înspre locul unde începe nebunia, momentul mult râvnit.
Durerea e încă acolo, dar a amorțit. În schimb îi face loc altui sentiment, recunoștiinta. Când îi vezi pe cei din jurul tău cât se bucură pentru tine, te gândești: “Și persoana asta a contribuit puțin la rezultat; și el…și ea, toți!”. Apoi te gândești la cei de acasă. Sunt atât de mulți care și-au pus o bucățică din suflet, un gând, un sfat, în acea medalie, încât aș mai scrie încă pe-atât cât am scris până acum ca să îi menționez pe toți. Noi suntem protagonistele, dar niciodată un film nu s-a realizat sau se va realiza doar din două persoane! Că tot am adus vorba despre asta, se spune că mereu a doua parte a unui film e mai slabă decât prima. Eu cred că dacă regizorul și toți cei implicați își însușesc sarcinile cât mai bine, o poveste poate continua muuult. Bine, nu ca în “Tânăr și neliniștit”, însă “Star Wars” este o serie memorabilă de filme.

P.S.: În poză e doar 1% din procentul oamenilor care au “vâslit” pentru aur alături de noi”.

România a obţinut două medalii la Campionatele Mondiale de Canotaj de la Plovdiv, una de aur, prin Ionela Cozmiuc şi Gianina Beleagă, la dublu vâsle categoria uşoară, şi una de argint, prin Marius-Vasile Cozmiuc şi Ciprian Tudosă, la dublu rame masculin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *