Transferurile sociale în România: Impact redus asupra sărăciei

Transferurile sociale reprezintă măsuri prin care statul redistribuie resurse către populație, fie sub formă de bani, fie prin servicii precum pensii, alocații pentru copii, indemnizații de șomaj sau ajutoare pentru persoane vulnerabile, fără a exista o contraprestație directă din partea beneficiarilor. Scopul lor este reducerea inegalităților și a riscului de sărăcie, prin creșterea veniturilor disponibile ale gospodăriilor.

În România, ponderea populației aflate în sărăcie înainte de transferuri sociale a fost de 23,4% în 2024, sub media UE de 24,6%, poziționând țara pe locul 19 din 27 de state membre. Cele mai mari rate ale sărăciei înainte de transferuri se înregistrează în Bulgaria (30%), Estonia (29,5%) și Lituania (29%), iar cele mai reduse în Cehia (16%), Ungaria (18,7%) și Țările de Jos (20,5%).

După aplicarea transferurilor sociale, cu excepția pensiilor, rata sărăciei monetare scade la 19%, ceea ce situează România pe locul 8 în UE. Bulgaria (21,7%), Letonia (21,6%) și Lituania (21,5%) înregistrează cele mai ridicate rate după transferuri, în timp ce Cehia (9,5%), Belgia (11,4%) și Danemarca (11,6%) au cele mai mici.

Reducerea sărăciei datorată transferurilor sociale este printre cele mai scăzute din UE: România, alături de Ungaria (4,4 puncte procentuale) și Grecia (3,9 pp), obținând doar o diminuare modestă. Țările cu cel mai mare impact sunt Irlanda (13,1 pp), Belgia (12,9 pp) și Danemarca (11,8 pp). În concluzie, deși România înregistrează rate ridicate ale sărăciei, eficiența transferurilor sociale în reducerea acesteia rămâne foarte limitată, iar datele parțiale pentru 2025 nu arată modificări semnificative.

Cheltuielile cu protecția socială în România: Mit și realitate

În 2023, România a alocat pentru protecția socială 12,8% din PIB, din care 8,3% au reprezentat pensiile, situându-se pe locul 4 în Uniunea Europeană, după Irlanda (8,1%), Malta (9,7%) și Ungaria (10,7%). În schimb, cele mai mari cheltuieli raportate la PIB se regăsesc în Finlanda (25,6%), Franța (23,3%), Austria (21,2%) și Italia (21%).

Cheltuielile cu protecția socială includ pensiile din sistemul public, indemnizațiile de șomaj, alocațiile pentru copii și familie, prestațiile pentru dizabilitate, sprijinul pentru locuință, programele de combatere a excluziunii sociale (inclusiv ajutoarele sociale) și costurile administrative aferente.

Prin urmare, ideea că statul român cheltuie excesiv pentru protecția socială este mai degrabă un mit. Ponderea cheltuielilor rămâne modestă, în condițiile în care România se confruntă cu o populație cu risc ridicat de sărăcie și un număr semnificativ de persoane vârstnice, și se situează sub nivelul multor alte state membre UE.

Infograficul poate fi consultat la adresa: https://romania.fes.de/ro/e/cum-sta-romania-la-reducerea-saraciei-prin-transferuri-sociale.html