Skip to content
Mureș Știri locale

Mureş: Istoria primei şarje de aluminiu din România, făcută cunoscută de un octogenar

agerpres.ro

Un tehnician chimist, Petru Lechinţan, în vârstă de 85 de ani, care a activat peste 30 de ani în cadrul Combinatului chimic Târnăveni, a reuşit să salveze de la uitare istoria primei şarje de aluminiu care a fost turnată în România în anul 1942, o premieră despre care nu s-au păstrat documente de arhivă nici la Primăria din localitate, nici în muzee şi nici în bibliotecile din judeţul Mureş.

Primăria municipiului Târnăveni a reuşit, în anul 2015, să achiziţioneze de la un colecţionar o medalie care indica faptul că este prima placă de aluminiu din România, provenind din prima şarjă turnată de Fabrica Nitrogen din oraş, în 1942, scrie agerpres.ro.

Pe placheta aflată acum în Muzeul Municipal Târnăveni este înscris anul 1942 şi textul ‘Primul aluminiu făcut în România la Uzinele Nitrogen din Târnăveni sub domnia glorioasă a M.S. Regele Mihai I şi conducerea Mareşalului Ion Antonescu la iniţiativa ing. I. Gigurtu, preşedintele societăţii Nitrogen’.

Petru Lechinţan, la data aceea pensionar, a amintit despre această descoperire într-un articol pe care l-a scris pentru un ziar local, fără a se gândi că aşa va deveni autorul istoriei acelei prime şarje de aluminiu, de la turnarea căreia în curând se împlinesc 80 de ani.

Întâmplător, primarul Sorin Megheşan a intrat în posesia unei medalii reprezentând prima placă de aluminiu fabricată în România, la Fabrica Nitrogen. A mers pe fir să intre în posesia ei, a achiziţionat-o de la un colecţionar din Bucureşti. Am scris în cartea ‘Mireasma cunoaşterii – Târnăveniul la temelia industriei chimice româneşti’ (apărută în 2021) despre toată povestea aceasta. (…) A apărut această plachetă, eu am scris un articol şi cineva de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca m-a sunat şi mi-a spus că a citit articolul pe care l-am scris, cum că la Târnăveni a fost fabricată prima şarjă de aluminiu din România. Mi-au spus să duc treaba până la capăt. Nimeni nu ştia nimic despre istoria acestei plăci de aluminiu, aşa că am început să căutăm. În arhiva primăriei nu era niciun document scris legat de fabricarea aluminiului, nici la muzeu, nici la bibliotecă. Nimeni nu vorbea despre acest aluminiu, nici măcar foşti angajaţi care încă activau în industrie în 1950. M-am documentat mai departe şi, într-o carte pusă la dispoziţie de către inginerul Vasile Cerghizan, am găsit că prin 1920 ar fi fost preocupări printr-o staţie pilot de obţinere a aluminiului din alumină hidratată pe platformă – ingineri români şi francezi care au obţinut aluminiu din alumină hidratată. S-au făcut cercetări şi au fost preocupări pentru valorificarea şi obţinerea aluminiului„, a declarat Petru Lechinţan.

Fostul angajat al Combinatului chimic nu s-a lăsat descurajat de lipsa informaţiilor cu privire la acest eveniment şi a cercetat, mai ales că nu s-au păstrat documente despre Fabrica Nitrogen, construită în 1916 la Târnăveni, o fostă uzină de materiale explozibile şi gaze de luptă, unde s-au pus bazele viitoarei platforme chimice.

Am mai cercetat şi am găsit că au fost preocupări din partea unui inginer francez pe care îl preocupa această chestiune pentru că urma să dezvolte nişte creuzete, nişte celule de electroliză pentru Franţa pentru fabricarea acestui aluminiu. Nu s-a mai auzit nimic despre această treabă, urme nu au fost… Nu am ignorat însă problema aceasta care era o onoare pentru Târnăveni şi am dat importanţa cuvenită, am căutat oameni vechi care au lucrat aici, pe care i-am mai găsit în viaţă. Nimeni nu îşi amintea. La Târnăveni alumina hidratată a fost utilizată pentru fabricarea sulfatului de aluminiu, s-au făcut experienţe pentru obţinerea aluminiului din alumină hidratată, dar nu s-a reuşit şi a fost folosită pentru fabricarea sulfatului, care era foarte important la ţară pentru purificarea apei potabile – fântâni, staţii de epurare. Nu am reuşit să descopăr dovezi scrise despre fabricarea aluminiului la Târnăveni, însă este evident că s-au făcut studii, nu trebuie ignorat că s-au făcut cercetări împreună cu ingineri francezi să obţină aluminiu din alumină hidratată. Ulterior, s-a demonstrat că cel mai bun aluminiu se obţine din alumină hidratată şi pentru asta a fost construit combinatul de la Arad. (…) Era îngropat tot, dacă nu dădeam de această medalie’‘, a povestit Petru Lechinţan.

Din cartea ”Mireasma cunoaşterii – Târnăveniul la temelia industriei chimice româneşti” aflăm că primele capacităţi de producţie au fost puse în funcţiune în anul 1916 sub denumirea de Fabrica Nitrogen, ulterior, alături de această fabrică, s-a construit Uzina Chimico-Metalurgică Mica, cele două unităţi formând Combinatul Chimic Târnăveni. Acest combinat s-a despărţit în 1989 în Bicapa şi Carbid-Fox.

Acum, în locul fostei platforme care avea cândva peste 5.000 de angajaţi, se află un teren viran şi iazurile în care sunt depozitate reziduurile chimice rezultate pe vremea în care combinatul funcţiona.

Ca urmare a experienţei acumulate, Lechinţan a fost şeful fabricii de metalurgie neferoasă din cadrul combinatului şi a participat inclusiv în misiuni externe, pentru ajutarea industriilor chimice din alte ţări, fabrica iraniană Fertilzer Factory SODA-ASH legându-se de numele său. Cu acea ocazie, Petru Lechinţan a fost felicitat personal de către şahinşahul Iranului, Mohamed Reza Pahlavy, cea mai importantă personalitate din Orientul Mijlociu din acea perioadă.

„Nimeni nu a scris până la mine o istorie a acestui combinat chimic! Mă mândresc că eu am fost cel care a făcut asta. Am lucrat în Combinatul chimic 33 de ani, am devenit mare specialist, iar pe baza experienţei mele a fost proiectată o fabrică din Iran. Proiectanţii au lucrat cu mine să construiască acea fabrică de sodă, de care era mare nevoie. Ulterior, am avut o istorie întreagă, am fost detaşat în Iran după ce s-a construit fabrica, pentru punerea ei în funcţiune. Aveam cea mai mare experienţă, am lucrat pe construirea cuptoarelor de var care erau proiectate să funcţioneze pe cocs. Le-am transformat în funcţionarea pe gaz metan şi era noutate pe plan mondial. A fost motivul pentru care Iranul a vrut să facă fabrica, avea munţi de calcar şi gaz metan şi nu voiau să se complice cu cocsul. Noi, cei din Târnăveni, a trebuit să dăm soluţia proiectanţilor pe baza căreia să se construiască fabrica, în 1973. Am avut multe invenţii între 1962 şi 1973, toţi mă invitau pentru construirea de cuptoare pentru alte industrii. Principalul produs care a fost fabricat în România din 1918 a fost carbidul, la Târnăveni, care a avut o dezvoltare fulminantă între 1963 şi 1965, au fost construite trei cuptoare de carbid de 30 MW şi în contextul acesta, pe baza experienţei pe care o aveam, am fost adus la fabrica de carbid să ajut la soluţionarea problemelor tehnice. Carbidul a fost livrat în toată lumea, din Asia, SUA, America de Sud peste tot„, a relatat Petru Lechinţan.

El spune că a lucrat în combinat din 1950 până în 1989 şi şi-a amintit ce tragedie a fost pentru mii de familii închiderea acestui colos, după ce autorităţile nu au manifestat niciun interes pentru retehnologizare.

Potrivit acestuia, nici măcar inundaţiile catastrofale din 1970 şi din 1975 nu au produs un asemenea dezastru.

În 1970, apoi în 1975 inundaţiile au pus la pământ întregul combinat, apa era peste 1,5 metri. Ţin minte că am intervenit prin apă. Carbidul în apă formează acetilenă care, la o foarte mică scânteie, declanşează o explozie. Am intrat primii în combinat, am deconectat instalaţiile şi am evitat o explozie devastatoare. După ce s-a retras apa, oameni din toată ţara au venit la Târnăveni cu tractoare, utilaje, electricieni, pentru a repune în funcţiune combinatul, care era inima industriei chimice, aici se producea pentru întreaga industrie din România. Combinatul a fost repus în funcţiune, dar după 1990 politica internă şi externă greşită a statului român, precum şi afaceriştii care au profitat prin căpuşeli au distrus tot. În anul 1990, Combinatul chimic Târnăveni s-a divizat în două unităţi industriale distincte, Bicapa şi Carbid-Fox, prima şi-a încetat activitatea în anul 2000, în anul 2009 a intrat în procesul de insolvenţă, procedura de lichidare fiind încheiată în anul 2012. La Carbid-Fox, unicul producător de carbid din România, care era un obiectiv industrial etalon, a fost declarat falimentul în aprilie 2006„, a arătat Lechinţan.

Astfel, la 80 de ani de la turnarea primei şarje de aluminiu din România, din platforma chimică din Târnăveni nu a mai rămas absolut nimic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *