Istoricul şi disidentul Mihnea Berindei a murit duminică, la vârsta de 68 de ani. Anunţul a fost făcut, pe Facebook, de către Dorin Dobrincu, fost director al Arhivelor Naționale ale României.
„Mihnea Berindei (22 martie 1948 – 19 iunie 2016)
Am pierdut un prieten scump. Alte cuvinte sunt de prisos astăzi” este mesajul lui Dobrincu.
Mihnea Berindei a fost naturalizat în Franţa în anul 1981, ţară în care fugise în 1970.
În afară de opera istorică, Mihnea Berindei este cunoscut pentru rolul său eficient de mobilizare a presei şi opiniei publice occidentale în susţinerea disidenţei din Europa Centrală şi de Est şi în special, din România.
Între 1977 şi 1989, Mihnea Berindei a publicat articole care dezvăluiau şi denunţau realităţile epocii Ceauşescu. După căderea regimurilor comuniste, Mihnea Berindei s-a remarcat prin susţinerea organizaţiilor şi mişcărilor democratice din Europa ex-comunistă, în special din România, Bulgaria, Albania şi Republica Moldova.
Mihnea Berindei a fost membru fondator al Comitetului Francez pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, creat în anul 1977 pentru sprijinirea Mişcării Paul Goma, potrivit gandul.info. Mihnea Berindei a participat la fondarea în 1980 a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România cu sediul la Paris (afiliată la Fédération Internationale des Droits de l’Homme), căreia i-a fost constant purtător de cuvânt şi în ultimii ani vicepreşedinte. A fost un apropiat al Monicăi Lovinescu, Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Paul Goma şi al altor militanţi ai exilului românesc. Colaborările lui la postul de radio Europa Liberă s-au remarcat prin seriozitatea aparte a documentării.
„Îl cunosc pe Mihnea din 1985, am fost implicaţi în numeroase activităţi anti-totalitariste. El era sufletul exilului democratic de la Paris, în strânsă legătură cu cercurile disidente din Uniunea Sovietică şi din Europa de Est. (…) A organizat campanii de solidaritate cu Paul Goma, Vasile Paraschiv, Doina Cornea, Mihai Botez, Radu Filipescu, Dorin Tudoran şi alţi disidenţi. A venit la Bucureşti imediat după căderea regimului Ceauşescu şi a participat la crearea Grupului pentru Dialog Social şi a săptămânalului său, 22”, a scris pe Facebook prietenul lui Mihnea Berindei, politologul Vladimir Tismăneanu.
Pe 11 septembrie 2008, la cimitirul Bellu, academicienii o conduceau pe ultimul drum pe Ioana Berindei, soţia lui Dan Berindei (vicepreşedinte al Academiei Române) şi fiica fostului ministru ţărănist Ioan Hudiţă. Despărţiţi de cortegiu, Dan şi Mihnea Berindei nu şi-au vorbit nici măcar atunci, chiar dacă a fost singura oară când tatăl şi fiul s-au găsit în acelaşi loc, după 1990, scria evz.ro în noiembrie 2009.
Ruptura s-a produs în anii ’70, la câtva timp după ce Mihnea a reuşit să fugă la Paris, unde a devenit vicepreşedinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului. După o perioadă în care nu a avut voie să părasească ţara, Dan Berindei a reînceput să călătorească în Occident.
În câteva rânduri, s-a întâlnit şi cu fiul său. Mihnea Berindei, susţin a propiaţii, a început rapid să-şi suspecteze tatăl că fusese trimis de Securitate cu misiunea de a afla mai multe despre el şi a-l anihila, acesta fiind cea mai combativă voce a exilului. Lui Mihnea îi repugna simpla idee că cineva din familie pactiza cu Securitatea. Prin urmare, a rupt total şi brusc legătura cu tatăl său.
Academicianul Dan Berindei nu a negat faptul că a fost trimis de Securitate să culeagă informaţii despre şi de la Mihnea, tatăl justificându-şi misiunile în mod surprinzător şi precizând că acum are o relaţie normală cu fiul: „A fost o disensiune pe care am dorit-o, în sensul că am preferat să nu am cu el nicio relaţie. Informaţiile date despre el erau fără sare şi piper, iar Mihnea era o problemă arzătoare pentru Securitate. Ei voiau mai mult. Din pricina asta nu am vrut să fiu băgat în această poveste”.
