Skip to content
Opinii & Analize

Ne-au furat revoluția! 30 de ani degeaba într-o junglă

Mii de oameni și-au pierdut viața la așa-zisa Revoluție din 1989, care după 30 de ani pare degeaba dacă ne uităm la alte state care au trecut prin aceeași situație, cum ar fi Ungaria, Polonia sau Cehia. Astăzi, România pare la o distanță uriașă de aceste trei state din Europa Centrală și noi parcă trăim într-o junglă.

Putem spune fără să greșim că securiștii și comuniștii din 1989 ne-au furat Revoluția și ne-au vândut iluzii, nelăsându-ne bucuria de a gusta măcar o zi din democrație. Imediat după ce Nicolae Ceaușescu a fost omorât, comuniștii din jurul său au format alte partide și s-au instalat la putere, iar Securitatea a căpătat alte nume, dar condusă de aceiași oameni, unii primind astăzi pensii speciale.

În dosarul Revoluției, suntem obsedați de Ion Iliescu, dar nimeni nu-i arată cu degetul pe securiștii din 89 sau de dinainte de 89 care au ucis sau au distrus atâtea vieți. Vânăm colaboratorii Securității, îi judecăm în public, dar n-avem nicio problemă cu securiștii care după 89 au intrat în mediul de afaceri sau în politică, unii au înființat chiar partide precum PLUS. Securitatea a devenit capitalistă după 1989 și a învățat să facă bani atunci când a scăpat de creatorul ei, Nicolae Ceaușescu.

Așa-zisa Revoluție din 1989 a fost un moment în care Securitatea și-a ucis creatorul și s-a eliberat pentru a prospera. Dacă până atunci decidea doar dictatorul cine face bani și cine nu, după moartea tiranului s-au grupat gulerele albe, „băieții deștepți” sau spuneți-le cum vreți și au format grupuri infracționale organizate prin care au privatizat ca să facă bani, au vândut fabrici ca să facă bani, terenuri, păduri și știți prea bine dezastrul din ziua de astăzi.

30 de ani degeaba în care nu am gustat niciodată democrația. Suntem ultimii din Uniunea Europeană la Educație și Sănătate, semn că liderii noii Securități, noii stăpâni, noii dictatori ne vor săraci și proști. Niciun Guvern n-a luat măsuri să schimbe această situație. Poate în următorii ani vor exista îmbunătățiri, dar când vedem că în fiecare an crește bugetul serviciilor secrete și scade cel al Educației și/sau Sănătății nu putem să fim optimiști.

Neoliberalismul practicat de toate partidele din România ne-a condamnat la izolare pe plan extern, pentru că nimeni nu vrea să discute cu cea mai săracă țară din UE, iar de negociat nu e cazul. Bulgaria, deși era ultima din UE, are astăzi o imagine mai bună în UE și cel puțin își dă silința să recupereze din diferența față de statele din Vest. Totodată, bulgarii au și relații foarte bune cu Germania. România nu are relații forte bune nici măcar cu Republica Moldova. E adevărat că unii se amăgesc pe la București că americanii ne respectă, dar nu demonstrează decât naivitate dacă își imaginează că cel mai puternic stat din lume are vreo simpatie pentru România și nu interese strategice.

Neoliberalismul – împotriva cărora chilienii au ieșit în străzi și au protestat – ne-a vândut o iluzie și ne-a spus că democrația înseamnă libertate absolută, în timp ce inegalitățile s-au mărit, cei bogați au devenit și mai bogați, iar cei săraci au ajuns și mai săraci. Cineva o să spună că Revoluția n-a fost degeaba, a fost pentru ca eu astăzi să pot scrie ceea ce gândesc. Dar nu avem nevoie doar de libertate absolută, ci de un stat puternic care are grijă de cetățenii săi și pe care îi ajută să-și îmbunătățească nivelul de trai. Iar acest lucru nu este posibil în România în care nu există un lift social care să respecte limitele legii. În ultimii 30 de ani, instituțiile statului român – acaparate de foști sau actuali comuniști și securiști – au abandonat cetățenii și i-au lăsat liberi în junglă.

După 30 de ani de la democrație n-am învățat că un stat se va dezvolta doar dacă va avea o populație educată, muncitoare și motivată. Polonia și Cehia știu foarte bine acest lucru, iar recent scriitoarea poloneză Olga Tokarczuk a luat premiul Nobel pentru literatură. Plus mulți alți artiști polonezi sau cehi ce se bucură de apreciere pe plan internațional. Revoluția în aceste state a adus democrație, cultură, educație, un sistem social care protejează cetățenii, în timp ce sistemul din România a alungat 3 sau 4 milioane de români și alții care abia așteaptă să plece.

În România, după 1989 ne-am ales doar cu o libertate absolută și absurdă, care în filozofie este considerată o libertate negativă. Ne-au aruncat această liberate ca să nu mai avem alte pretenții. Poate de aceea azi nu ne deranjează că avem cele mai mici bugete pentru educație și sănătate. Nimic nu e întâmplător. Un stat care nu investește în educația, cultura și sănătatea cetățenilor săi nu va reuși să se dezvolte. 30 de ani i-am pierdut, dar în memoria celor care au murit în acele zile din decembrie 1989 ar trebui să ne implicăm și să nu-i mai irosim și pe următorii 30 de ani. Să condamnăm comunismul și noua securitate, să cerem educație, sănătate și un sistem social care să ne apere dreptul la o viață decentă și libertatea de a trăi în țara noastră fără grija zilei de mâine.

Deja de acum ar trebui să ne gândim: Ce le vom spune copiilor noștri că am făcut cu revoluția din 1989? Că i-am lăsat pe comuniști și securiști să ne-o fure și am dormit în casele noastre bolnavi, săraci și fără educație?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *