Skip to content
Internațional Republica Moldova

New York Times: Trump l-a ucis pe cel mai prost strateg al Iranului. Ziua în care o stradă din Teheran va purta numele președintelui american

O analiză realizată de către Thomas L. Friedman pentru The New York Times tratează în termeni duri activitatea generalului Qassim Soleimani, comandatul trupelor Quds și al doilea om ca importanță din Republica Islamică, după Ayatollah.

În analiza sa, Friedman îl numește pe Soleimani drept „cel mai prost strateg” pe care îl putea avea această țară, iar anihilarea lui la ordinul lui Trump drept o decizie ce ar putea ajuta Iranul, scrie b1.ro.

Soleimani construia un imperiu, dar a îngropat Iranul. Într-o zi s-ar putea ca o stradă din Teheran să poarte numele lui Trump. De ce? Pentru că Trump tocmai a ordonat asasinarea celui mai prost și mai supraestimat strateg din Orientul Mijlociu: general maior Qassim Soleimani, consideră Thomas L. Friedman, în articolul „Trump Kills Iran’s Most Overrated Warrior”.

Gândiți-vă la greșelile făcute de acest tip. În 2015, Statele Unite și marile puteri europene au convenit să ridice practic toate sancțiunile lor asupra Iranului, multe datând din 1979, iar Iranul trebuia să renunțe la programul de arme nucleare pentru doar 15 ani, păstrând totuși dreptul de a avea un program nuclear civil. A fost o mare afacere pentru Iran. Economia sa a crescut cu peste 12% în anul următor. Și ce a făcut Soleimani cu această oportunitate?

El și liderul suprem al Iranului au lansat un proiect imperial regional agresiv care a făcut ca Iranul și reprezentanții săi să controleze de facto puterea din Beirut, Damasc, Bagdad și Sana. Acest lucru i-a iritat pe aliații americanilor din lumea arabă sunnită și Israel și a forțat Administrația Trump să răspundă.

Însuși Trump era dornic să se retragă din oricare tratat încheiat de președintele Obama, așa că a ieșit din acordul nuclear și a impus sancțiuni petroliere Iranului, care au redus economia iraniană cu aproape 10% și a crescut rata șomajului la peste 16%.

Toate acestea pentru plăcerea de a spune că Teheran face jocurile în Beirut, Damasc, Bagdad și Sana. Care a fost exact al doilea premiu?

Întrucât regimul din Teheran a fost puternic privat de fonduri, ayatollahii au fost nevoiți să crească prețurile benzinei, declanșând proteste interne masive. Acest lucru a necesitat o reacție agresivă a clericilor iranieni împotriva propriului popor, care a dus la arestarea a mii de persoane și uciderea altora, slăbind în continuare legitimitatea regimului.

Apoi domnul «geniu militar» Soleimani a decis că, după ce a susținut regimul președintelui Bashar al-Assad în Siria și a ajutat la uciderea a 500.000 de sirieni în acest proces, el poate trece la faza următoare, aceea de a pune presiune directă pe Israel. A făcut acest lucru încercând să transfere rachete ghidate, de precizie, din Iran către forțele pe care le controla în Liban și Siria.

Dar Soleimani a descoperit că lupta cu Israelului – ce dispune de forță aeriană, combinată cu forțele speciale, serviciile secrete și unitățile cyber – nu e ca lupta cu Nusra sau cu Statul Islamic. Israelienii i-au lovit din greu, trimițând o mulțime de iranieni acasă, din Siria, în coșciuge și izgonind milițiile proiraniene cât mai departe în vestul Irakului.

Într-adevăr, serviciile secrete israeliene au penetrat atât de bine forțele Quds ale lui Soleimani și milițiilor sale, încât, dacă un avion cu muniții de precizie ateriza în Siria la ora 17:00, forța aeriană israeliană îl distrugea până la 17:30.

Oamenii lui Soleimani erau ca peștii într-un butoi. Dacă Iranul ar avea o presă liberă și un parlament real, generalul ar fi fost concediat pentru colosal de proasta gestionare a situației.

Dar lui Soleimani îi mergea din ce în ce mai bine. Sau, de fapt, mai rău.

Mulți spun că el a condus lupta împotriva Statului Islamic din Irak, în alianță tacită cu America. Ei bine, este adevărat. Dar ceea ce omit aceștia este faptul că Soleimani și Iranul, prin oamenii înșirați prin tot Irakul, au ajutat la înființarea Statului Islamic în primul rând.

Soleimani și oamenii săi din forțele Quds l-au împins pe premierul șiit irakian Nuri Kamal al-Maliki să-i dea afară pe suniți din guvernul și armata irakiană, să nu mai plătească salariile soldaților suniți, să omoare și să aresteze un număr mare de protestatari suniți pașnici și, în general, să transforme Irakul într-un stat sectar dominat de șiiți.

Statul islamic a fost contrareacția.

În cele din urmă, proiectul lui Soleimani de a transforma Iranul în puterea imperială din Orientul Mijlociu a transformat țara în cea mai urâtă putere din Orientul Mijlociu în rândul tinerilor, a forțele pro-democrație în creștere – atât suniți, cât și șiiti – în Liban, Siria și Irak”, se arată în analiza lui Friedman.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *