Flancul Estic al Alianţei Nord-Atlantice trebuie să devină un bastion al lumii libere împotriva ameninţărilor proiectate de Rusia, iar pentru acest lucru trebuie să strângem rândurile, să ne consolidăm instituţiile şi să parăm atacurile hibride proiectate împotriva noastră, afirmă preşedintele Senatului, Nicolae Ciucă.
Într-un interviu acordat AGERPRES în contextul marcării a 20 de ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică, Nicolae Ciucă vorbeşte atât din punctul de vedere al militarului care şi-a slujit ţara, cât şi al politicianului care o reprezintă.
„Pentru aderarea la NATO au contat decisiv dorinţa românilor de a fi parte a lumii libere, determinarea şi responsabilitatea clasei politice, profesionalismul şi sacrificiul militarilor noştri”, subliniază Nicolae Ciucă.
Ca militar şi comandant spune că a purtat „greutatea şi responsabilitatea” pentru vieţile camarazilor săi. „Am condus mai multe misiuni riscante, în care am pierdut tehnică, am avut şi răniţi, dar nu am pierdut niciun camarad. Este lucrul care contează cel mai mult pentru un comandant – să nu piardă niciun om”, precizează actualul preşedinte al Senatului.
AGERPRES: S-au împlinit 20 de ani de când România a devenit membru al NATO (29 martie 2004) şi se vor împlini 75 de ani de la înfiinţarea Organizaţiei Nord-Atlantice (4 aprilie 1949). De unde am pornit ca membri în această organizaţie şi unde suntem în prezent? Care ar fi momentul cel mai important pentru România în acest parcurs?
Nicolae Ciucă: Este foarte bine să ne amintim de unde am plecat pentru a recunoaşte cât de mult a realizat România în ultimele decenii. România s-a schimbat fundamental. De la o ţară ieşită din comunism şi fostă membră a Pactului de la Varşovia, ţara noastră a devenit, în doar trei decenii, un pilon de stabilitate şi securitate în regiune, un membru NATO respectat şi un partener de încredere pentru aliaţi. Pentru această transformare a fost nevoie de efortul întregii societăţi, de acordul şi munca întregii clase politice. Imaginaţi-vă cum ne-am simţi astăzi când statul vecin este victima unei invazii brutale dacă am fi singuri şi nu am face parte din NATO.
Aderarea la NATO şi apartenenţa la Uniunea Europeană au fost marile obiective naţionale ale României postcomuniste. Am reuşit pentru că generaţii succesive şi guvernări succesive au înţeles că, dincolo de ideologii şi preferinţe, sunt momente în care politica internă, orgoliile şi disputele trebuie să se oprească la frontiere, metaforic vorbind. În aceste momente, interesul public, interesul cetăţeanului şi obiectivele de ţară primează. Intrarea în NATO este meritul românilor. Ei sunt cei care, după decembrie 1989, au cerut ca România să fie parte a lumii libere. Ei au fost cei care au determinat elitele politice să îşi asume obiectivele noastre naţionale pe care le-am menţionat – aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană. Tot ei sunt astăzi cei care înţeleg mizele stabilităţii politice şi necesitatea ca ţara noastră să rămână un pilon de stabilitate democratică şi securitate în regiune, pe fondul războiului din Ucraina şi ambiţiilor expansioniste ale Rusiei.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
