Skip to content
Societate

Nicolae Ciucă şi-a anunţat trecerea în rezervă: „Noi militarii nu suntem obişnuiţi cu jumătăţile de măsură”

Inquam Photos / George Călin

Generalul Nicolae Ciucă, fostul şef al Marelui Stat major, a anunţat într-un mesaj pe pagina personală de facebook trecerea în rezervă, afirmând că deşi este o decizie „pe care nu şi-ar fi imaginat-o”, ea reprezintă un pas spre a-şi pune experienţa în slujba Armatei Române. „Nu mi-am făcut calcule pentru a ocupa vreo funcţie politică, nu mi-am dorit şi nu am avut astfel de ambiţii”, scrie acesta, potrivit Adevarul.

Astăzi am luat decizia de a trece în rezervă.

Înainte de a intra în detaliile acestei decizii vreau să mulţumesc întregii Armate Române, de la soldat la general, personalului civil si tuturor celor cu care am lucrat de-a lungul carierei pentru tot sprijinul pe care mi l-au acordat si pentru onoarea pe care am avut-o de a fi fost seful Statului Major al Apărării. Un gând aparte de recunostinţă, consideraţie si respect se îndreaptă către profesorii, instructorii si comandanţii mei, de la liceul militar până la Universitatea Naţională de Apărare.
 
Vă mulţumesc!
 
Nu a fost o decizie usoară. A fost poate cea mai grea decizie a unei cariere începută acum 38 ani. Atunci eram un copil mândru de alegerea facută, animat de un crez şi de valori învaţate acasă în care credeam dincolo de orice greutăţi si sacrificii pe care le presupunea cariera militară.
 
La fel cred şi astazi!
 
Armata mi-a oferit cele mai mari bucurii şi împliniri, mi-a dat la fel de mult cum am dat şi eu – totul!
 
Ajuns în funcţia de şef al Statului Major al Apărării am avut un singur obiectiv, să construim o armată mai bună, mai performantă! O armată profesionistă, mai bine echipată, mai dotată decât cea în care am slujit eu de la gradul de locotenent la cel de general, cu un sistem de învăţământ modern, cu tehnică de luptă interoperabilă, cu salarii şi pensii decente, cu condiţii de muncă si viaţă moderne.
 
În cei cinci ani am realizat parte din obiectivele propuse dar, din pacate, sunt şi câteva neîmpliniri, în acest mandat, de la dotarea cu tehnică şi echipamente militare, până la calitatea vieţii militarilor, dar sunt convins că acestea se vor materializa în proiectele de management ale noii echipe de conducere a SMAp.
 
Am luat decizia de a trece în rezervă si am acceptat o nouă provocare cântărind consecinţele si implicaţiile atât la nivel instituţional, cât si personal.
 
Nu mi-am făcut calcule pentru a ocupa vreo funcţie politică, nu mi-am dorit şi nu am avut astfel de ambiţii. Mi-am dorit însă foarte multe pentru Armata României. Nu am experientă politică, însă consider că am suficientă experienţă legată de funcţionarea sistemului militar, de nevoile şi provocările cu care se confruntă, am fost parte a acestora în ultimii ani, din calitatea de şef al Statului Major al Apărării şi consider că această experienţă mă va ajuta să pot să susţin îndeplinirea obiectivelor ministerului.
 
Ştiu de ce au nevoie militarii Armatei României. Pentru că am fost în cele mai dificile misiuni şi am simţit căt de important este ca militarii să primească tot ce au nevoie. Am perceput asta în deşertul Kandahar sau în momente de cumpănă cum a fost Bătălia de la Nassiriyah, din Irak.
 
Revenind la decizia pe care am luat-o, este o decizie pe care până de curând o credem de neimaginat şi pe care am negat-o cu toată convingerea ori de câte ori am fost provocat în această direcţie, dar care, în contextual actual o consider a fi angajantă într-un proiect care asigură continuitatea si coerenţa demersurilor de consolidare a profilului României în NATO si UE.
 
Noi militarii nu suntem obişnuiţi cu jumătăţile de măsură, iar pentru mine, în acest context, a-mi îndeplini obiectivele şi a-mi face datoria până la capăt înseamnă asumarea acestei noi responsabilităţi care cu ceva timp în urmă, asa cum afirmam, mi se părea ireală.
 
Aşa cum ireal mi se părea şi ceea ce îmi spuneau consilierii mei pe comunicare să folosesc reţelele de socializare, iar astazi iată-mă în faţa calculatorului adresându-mă direct dumneavoastră.
 
În urmă cu ceva timp am afirmat că nu am nevoie de popularitate pentru că nu sunt şi nu voi fi politician. Astăzi, în calitate de specialist în domeniul militar, aleg sa fac parte dintr-un proiect nou şi, cel mai important pentru mine, este să îmi înţelegeţi demersul.
 
Ca militar a trebuit de multe ori să respect privaţiunile impuse prin jurământ şi să nu reacţionez în faţa unor decizii care ne-au afectat. Acest sentiment nu a fost deloc confortabil fiindcă permanent simţeam privirea camarazilor mei care îşi puneau toate speranţele în mine, fie că vorbim de doatare, de modernizare, de transformare si, de ce nu, de salarizarea personalui militar şi civil sau pensiile militarilor. Şi ei supuşi acelorlaşi privaţiuni. Nu a fost uşor. Dar am luptat permanent. Nu am avut întodeauna succes, dar niciodată nu m-am dat la o parte. Cu toate privaţiunile funcţiei.
 
De mâine voi putea să mă lupt, cu aceeaşi determinare pentru interesele Armatei şi ale României, dintr-o altă postură şi voi putea astfel, să le răspund si celor cărora, din poziţia militară în care mă aflam, nu le-am putut răspunde direct.
 
Vreau să subliniez, clar, pentru toată lumea, că am acceptat să particip în acest proiect, în calitate de specialist pe domeniu, conştient fiind că este o perioadă foarte importantă pentru România, într-un context de securitate provocator în care domeniul de securitate si apărare trebuie să îsi menţină coerenţa si continuitatea.
 
Mă despart cu greu de uniforma militară, dar nu înainte de a afirma si sublinia, încă odată, că nu există onoare mai mare pentru un militar decât aceea de a fi comandantul Armatei – şeful Statului Major al Apărării. Nu există demnitate mai mare pentru un om decat să îşi serveasca Ţara sub drapel.
 
Închei prin a vă asigura că sunt acelaşi om dedicat aceleiaşi cauze şi animat de acelaşi crez pe care le-am avut acum 38 de ani. Am îmbracat haina militară şi am purtat-o cu respect toată cariera, am depus un juramant faţă de Ţară, l-am respectat şi-l voi respecta cu orice sacrificiu, pentru că jurământul este pentru toata viaţa, nu doar cât timp purtăm uniforma.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *