Există un detaliu pe care mulți îl trec cu vederea în aceste zile de negocieri și calcule parlamentare. Desemnarea lui Eugen Tomac candidat la funcția de prim-ministru nu este doar despre Eugen Tomac. Este despre presiunea pe care președintele Nicușor Dan o pune asupra partidelor care au guvernat până acum.
În realitate, șeful statului forțează o revenire la masa negocierilor a unei formule pe care partidele au încercat să o evite: PSD – PNL – USR – UDMR, o coaliție largă care, matematic, rămâne cea mai sigură variantă pentru asigurarea unei majorități stabile. De altfel, alegerea lui Eugen Tomac nu pare întâmplătoare. Este un politician cu experiență, însă și cu suficiente vulnerabilități politice încât să știe de la început că misiunea sa este una aproape imposibilă. Să strângi voturile necesare în actualul Parlament pentru un guvern condus de Tomac reprezintă un exercițiu extrem de dificil, indiferent de programul pe care l-ar prezenta. Oricum nu va fi despre program, ci despre „polițe politice”.
Tocmai aici pare să fie cheia mutării făcute de Nicușor Dan: nu neapărat instalarea unui guvern Tomac, ci transmiterea unui mesaj clar către partidele parlamentare: dacă nu vă înțelegeți, există și varianta unei crize politice cu final imprevizibil. Iar acest final este exact ceea ce nimeni nu își dorește.
Constituția este clară. Dacă Parlamentul respinge două solicitări de învestitură în termen de 60 de zile de la prima cerere, președintele poate dizolva Parlamentul și poate convoca alegeri anticipate. Doar că anticipatele reprezintă astăzi cel mai mare coșmar al celor de la PSD, PNL și USR.
Nici PSD, nici PNL și nici USR nu par dispuse să își asume un asemenea risc. Toate sondajele din ultimele luni indică o erodare electorală și posibilitatea ca aceste formațiuni să obțină mai puține mandate decât au în prezent. Cu alte cuvinte, un nou scrutin ar putea însemna mai puțină putere, mai puține funcții și o influență redusă în viitoarea arhitectură politică. Există însă și o explicație mai pragmatică, despre care se vorbește rar în spațiul public. Actualii parlamentari nu au niciun interes să își scurteze mandatul. Mulți dintre cei care ocupă acum fotoliile din Parlament au ajuns pe liste în perioada în care PSD era condus de Marcel Ciolacu, iar PNL de Nicolae Ciucă. Între timp, conducerile s-au schimbat. La PNL a venit Ilie Bolojan, la PSD este Sorin Grindeanu. O nouă rundă de alegeri ar însemna noi liste, noi echipe și, inevitabil, mulți dintre actualii parlamentari s-ar putea trezi fără locuri eligibile. Din acest motiv, dincolo de declarațiile publice și de jocurile de imagine, instinctul de conservare politică va cântări enorm în perioada următoare.
De aceea, adevărata miză a mutării făcute de Nicușor Dan nu este Eugen Tomac. Miza este să îi aducă pe PSD, PNL, USR și UDMR în punctul în care să înțeleagă că alternativa la compromis ar putea fi mult mai costisitoare pentru fiecare dintre ei.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
