De la producătorii de bunuri de larg consum până la importatori, magazine online și mari retaileri, companiile care pun pe piață produse ambalate trebuie să se adapteze unor reguli europene noi. Regulamentul privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, cunoscut sub denumirea PPWR, se aplică începând cu 12 august 2026 și mută accentul de la simpla reciclare la modul în care ambalajul este proiectat, fabricat și introdus pe piață, transmite Adevărul.
Până acum, multe companii s-au concentrat în principal pe raportarea cantităților de ambalaje și pe îndeplinirea obligațiilor privind reciclarea deșeurilor. Noul cadru european extinde însă responsabilitatea: firma trebuie să poată demonstra, încă dinainte ca produsul să ajungă la client, că ambalajul respectă cerințele aplicabile.
Pentru consumatori, efectul se poate vedea treptat în ambalaje mai ușor de reciclat, în reducerea materialelor inutile și în mai multă atenție acordată conținutului reciclat sau posibilității de reutilizare. Pentru companii, schimbarea este una semnificativă, deoarece poate afecta atât alegerea furnizorilor, cât și relația cu magazinele, importatorii și clienții, se arată într-un studiu publicat pe juridice.ro de Adrian Teampău și Anca Andrei-Cimbru.
Cine răspunde pentru ambalaj
Un punct esențial este stabilirea exactă a rolului fiecărei companii în lanțul de aprovizionare. În funcție de situație, aceeași firmă poate avea calitatea de fabricant, importator, distribuitor sau producător, iar această încadrare nu este una pur formală. Ea arată cine trebuie să se asigure că ambalajul respectă regulile europene.
Fabricantul nu este întotdeauna societatea care produce fizic cutia, recipientul sau folia. Dacă ambalajul este comercializat sub numele sau marca unei companii, fabricant poate fi chiar operatorul economic care introduce produsul pe piață sub acel nume sau brand.
Situațiile pot deveni mai complicate atunci când pe ambalaj apare numele unei firme, dar marca aparține alteia. În acest caz, trebuie analizat cine decide efectiv cum este proiectat ambalajul și ce specificații are acesta. Și în cazul ambalajelor fără marcă, inclusiv al anumitor ambalaje pentru transport, contează cine le comandă și cine stabilește caracteristicile lor.
Nu este suficientă o declarație generică de la furnizor
Deși răspunderea juridică principală poate aparține fabricantului, acesta depinde în mod direct de informațiile primite de la furnizorii de ambalaje, materiale și componente.
Pentru a demonstra că un ambalaj respectă cerințele legale, pot fi necesare date privind compoziția materialelor, eventualele substanțe utilizate, rezultatele unor teste, proporția de material reciclat sau procesele de fabricație. O declarație generală de conformitate, transmisă fără documente și informații suficiente, poate să nu rezolve problema, mai ales atunci când în lanț sunt implicați mai mulți furnizori și subcontractori.
Citește mai mult AICI.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
